Cum am devenit bosniac pentru sase zile (Bosnia Hertegovina – partea 1)

Am aflat aproape in ultima clipa de faptul ca trebuie sa plec in Bosnia-Hertegovina. Targul de calculatoare la care am fost trimis sa particip incepea marti si eu am fost anuntat ca voi merge abia joi dupa-masa, cu 5 zile inainte. Bineinteles ca nu puteam sa plec fix in ziua de inceput a targului, aveam nevoie de minim o zi inainte, ca sa pot sa pregatesc standul la expozitia INFO 2007. Pana la urma am gasit bilet de avion pe ruta Bucuresti – Sarajevo, dar la pret de bilet de America, 500 de euro dus-intors. Aveam de ales intre doua rute: una prin Budapesta si alta prin Viena. Poate sunteti curiosi de ce nu exista cursa directa pana in capitala Bosniei? Cu ocazia asta am aflat si eu raspunsul: Romania a avut astfel de curse cu toate capitalele din fosta Republica Iugoslavia, dar ca si celelalte firme le-a desfiintat in timpul razboiului. In timp ce restul operatorilor de transport aerian le-au reluat dupa razboi, Romania nu are in momentul acesta nicio cursa nici catre Belgrad, Ljubliana, Zagreb sau Sarajevo. Poate ca la noi nu se stie inca de terminarea razboiului… Aveam de ales daca sa fac escala in Viena sau la Budapesta. Am ales cea de-a doua varianta. Desi puteam sa stau cateva ore in capitala Austriei, m-am interesat si am aflat ca nu am timp sa vizitez nimic. Tramvaiul din aeroport si pana in centru face minim 50 de minute, asa ca pierdeam mai mult timp pe drum.

Acesta a fost primul meu drum in Bosnia. In afara de ce stie toata lumea: ca Sarajevo este capitala, ca Emir Kusturica si Goran Bregovic s-au nascut acolo, ca a gazduit Olimpiada de iarna din 1984 si ca a trecut printr-un razboi de cativa ani – altceva nu stiam. Continuă lectura

Anunțuri

Mici fitile electorale

De doua zile, adica de luni, in toate punctele aglomerate din Bucuresti – iesiri de la metrou, strazi principale etc. – se distribuie trecatorilor o editie gratuita din ziarul Curentul. Aparent este vorba despre o campanie de relansare, menita sa creasca notorietatea cotidianului, sa le dea ocazia cititorilor sa se convinga de calitatea lui bla-bla-bla. Cu toate acestea:

  • trei zile la rand s-a distribuit fix acelasi numar al ziarului, cu continut identic;
  • desi este vorba de un cotidian, a lipsit data de pe prima pagina, ramanand doar numarul. Editiile normale din Curentul au si data, insa aceasta nu;
  • ziarul distribuit gratuit este plin de atacuri politice la adresa liberalilor si a UDMR-ului. Prim-ministrul si mai multi ministri sunt luati in vizor in paginile Curentului;
  • in acelasi timp, la rubrica aparent permanenta „Sa ne cunoastem candidatii pentru parlamentul european”, sunt prezentati laudativ cei ai Partidului Democrat, cu titlul „Azi, candidatii PD”. Care azi, ca ziarul apare la fel mai multe zile la rand?!
  • trimiterile de pe prima pagina, cele pe care le vezi in mod firesc cand primesti ziarul in mana pe strada, sunt de genul „Emil Boc lupta impotriva coruptiei”, „Basescu cere parlamentarilor sa fie corecti” (citate aproximative din memorie).

Antireclama mascata

In Gandul de azi a aparut un articol foarte interesant despre reclamele inselatoare folosite de companiile de pensii private pentru a-si atrage clientii. Concret, se oferea cazul firmei Aviva, care pretinde ca detine o experienta de 300 de ani si de fapt a fost infiintata abia de cateva zeci de ani si cazul Generali, al carei fond de administrare este cel mai riscant, dar care afirma ca ofera o siguranta deosebita.

Si mai interesant este faptul ca in mijlocul paginii online unde a aparut articolul azi troneaza o reclama la ING. In materialul de presa nu se spune nimic despre ING, nici de rau si nici de bine, dar reclama ramane. Chiar daca cele afirmate in articol sunt adevarate, se pastreaza semnul de intrebare despre corectitudinea lui si despre interesele care stau la baza publicarii lui. De ce spune acele lucruri tocmai despre Aviva si Generali si de ce are reclama de la ING? Nu le iau apararea celor de la Aviva, le-am criticat vehement reclamele pe blog, dar totusi nu mi se par cei mai necinstiti dintre asiguratori. Probabil a fost o scapare, dar una care da loc la interpretari.

Reclama ING

Unde am disparut de pe blog

Absenta mea de pe blog, de pe brandidentity, are la baza motive bine intemeiate. Am fost plecat in doua delegatii si blocat cu alte activitati. Nejustificat este faptul ca am disparut fara sa anunt, fara sa las un mesaj. Povestea si pozele din delegatii vor veni in scurt timp, aveti mai jos o imagine in premiera dintr-unul din orasele unde am mers, sunt curios daca se prinde cineva unde este realizata imaginea.

DSC02596

Kotler: clientul face muzica

Am avut norocul acum cateva zile sa imprumut pentru scurt timp  una dintre cele mai noi carti ale lui Philip Kotler, editia originala, in engleza, de la Marketing Insights from A to Z: 80 Concepts Every Manager Needs to Know. Cartea se citeste aparent usor, nu mai este acel Kotler stufos, meticulos, care dezbatea fiecare detaliu in parte si il intorcea pe toate fetele. Cei care s-au obisnuit cu cartile lui de pana acum, adevarate manuale de marketing excelent structurate, vor descoperi un nou autor. Kotler nu mai este interesat atat de mult de transmiterea unor cunostinte teoretice detaliate sau de fixarea unor informatii. El este preocupat de construirea unei noi atitudini. Aici cade accentul in „Marketing Insights”. A trecut vremea explicatiilor amanuntite, acum principala ideee a cartii este importanta clientului pentru orice afacere. In centrul activitatii economice va sta intotdeauna clientul si incercarea de a-i satisface nevoile, cu atat mai mult in societatiile hiper-competitive care se prefigureaza deja. Bataliile viitoare se vor purta in termeni de vanzari, cota de piata si grad de satisfactie. Toate activtatile de marketing mai mult sau mai putin complexe au ca finalitate tot clientul, indiferent ca este vorba de implementare, E-Business sau negocierea cu retailerii. Pentru autorul american nici nu mai conteaza atat de mult ce trebuie facut in marketing, ci in special cum trebuie facut, care sunt factorii ce genereaza modul de a gandi.

Continuă lectura

Doua mituri in relatiile publice din Romania

Din experienta cu diversi clienti care au descoperit relatiile publice pentru prima oara, am constatat ca exista mai multe mituri bine inradacinate si dificil de schimbat in legatura cu modul in care profesionistii din aceasta profesie ii pot ajuta:

1. Daca stii bine produsele sau serviciile companiei, nu ai nevoie sa te pregatesti pentru discutiile cu jurnalistii. Fals, intrucat media functioneaza mult diferit decat simtul comun al unui manager neexperimentat. Televiziunile nu vor prelua fraza-carlig gandita de conducerea companiei si exprimata in 5 minute fara punct si fara virgula, ci vor selecta 10-15 secunde la care nu se asteapta nimeni. Pregatirea pentru o discutie cu un reprezentant al media trebuie sa inceapa cu analiza publicatiei respective si cu identificarea nevoilor reporterului. Continuă lectura

Pledoarie blogurilor

Citeam intr-o carte a lui Ioan Chirila, ca prin anii 1950-60, ca sa te angajezi in media trebuia sa concurezi cu alte sute de candidati pe un post. Desi toata presa romana era controlata de comunisti si libertatea de expresie ingradita, la interviul pentru o pozitie de comentator sportiv la Radio Romania s-au prezentat peste 1000 de candidati. Dintre care a fost selectat doar unul si restul au plecat acasa! Si la ziare sau reviste, poveste maestrul Chirila, era aceeasi situatie: cand se anunta un post liber se inghesuiau foarte multi oameni. Fiind atat de putine media, un numar limitat de ziaristi profesa si multi oameni foarte talentati ramaneau pe dinafara, neavand nici o sansa de afirmare.

Incredibil cat de mult s-a schimbat situatia in zilele noastre, de multe ori fara ca noi sa realizam acest lucru! In afara ca sunt mult mai multe media, de toate felurile, acum au aparut si blogurile individuale. Cei valorosi, cu talent la scris sau poate la fotografie, care stiu sa povesteasca sau sa observe lucrurile, nu mai au probleme gen examen cu concurenta 1000 pe loc. Cu o conexiune la Internet s-a rezolvat problema, pentru ca in marea retea este loc pentru toti. Scrii si esti in contact direct cu cititorii: daca esti bun ai multi, daca nu, te asculta doar ratacitii. Practic nu exista nici o limita: poti sa inovezi, sa imbunatatesti ceva existent, chiar sa comentezi si meciuri live, daca te pricepi.

Traim vremuri favorabile, nu credeti?