Frumosii nebuni ai comunicarii

„O idee buna valoreaza milioane”, aceasta afirmatie este complet adevarata in relatii publice si comunicare. Si in alte activitati este partial corecta, dar in relatii publice au acces la idei geniale si cei din afara domeniului, si nespecialistii si oamenii fara pregatire temeinica de specialitate, daca au o gandire creativa si IQ ridicat. Contrat a ceea ce va spun unii, nu trebuie sa fi citit sute de carti ca sa vii cu o idee extraordinara, cum este cea din exemplul de mai jos. In IT ori in astronomie trebuie intr-adevar sa ai un background solid ca sa ajungi in faza ideilor inovatoare. In comunicare, practica a dovedit contrariul. Si dupa cum veti vedea, prin idei revolutionare s-au economist o gramada de bani.

Cazul de azi vine din industria jocurilor pe calculator. Din cauza pirateriei uriase de la noi, nu am putut remarca in Romania vreo campanie de marketing in acest domeniu. Producatorii pur si simplu nu au de ce sa se agite sa-si promoveze jocurile la noi, intrucat banii din incasari nu ajung la ei. Dar in strainatate, industria jocurilor pe calculator este foarte dezvoltata si producatorii poarta batalii de comunicare serioase.

Publicul tinta al jocurilor pe calculator sunt copiii si adolescentii. Aceste categorii de varsta sunt mai flexibile, mai deschise la marketing inovator si chiar accepta incalcari ale legii din partea comunicatorilor. Aici s-au pozitionat cei de la compania americana Acclaim Entertainment. Producatorul de jocuri a mers dupa principiul „nu exista publicitate negativa, ci doar publicitate” si l-a respectat chiar fortand legea la maxim.

Una din metodele lor favorite de a atrage atentia media era sa ofere anumite sume de bani oamenilor obisnuiti pentru a face lucruri nebunesti. La promovarea jocului „Turok: Evolution”, au promis cate 500 de lire sterline primilor cinci indivizi care isi schimbau numele la primarie in Turok. Nu mai putin de 3000 de oameni au incercat sa puna mana pe bani si si-au modificat numele, dand prilejul media sa intoarca pe toate fetele subiectul. Mai socanta a fost campania de promovare pentru jocul „Shadow Man 2”. Continuă lectura

Suporterii online si-au cumparat propria echipa de fotbal

Un club de fotbal din Anglia a fost preluat de utilizatorii unui website britanic tematic (comunitate online), MyFootballClub. Miscarea a creat BUZZ si a adus expunere media impresionanta atat pentru echipa cat si pentru acel site de Internet. Au mentionat preluarea The Economist, CNN, The Times, BBC sau ESPN. Afacerea ar putea da nastere unui nou model de business pentru cluburile de fotbal, intrucat deja a generat incasari de un milion de euro pentru echipa. Fiecare din cei 20.000 de noi proprietari ai clubului Ebbsfleet United, membrii ai comunitatii MyFootballClub, au platit cate 50 de euro (35 de lire sterline). Banii vor fi folositi in perioada de transferuri din ianuarie, pentru a aduce noi fotbalisti cu care sa se incerce promovarea din liga a V-a.

Continuă lectura

Test de maturitate pentru comunitatea online: cazul scandalului din Italia

Au exagerat mult italienii reactionand atat de vehement si disproportionat la recentul „Caz Mailat” si la criza imigrantilor romani, dar nu stiu daca noi suntem cei in masura sa le atragem atentia, tinand cont de ce comentarii am putut citi pe forumurile si blogurile din Romania care s-au ocupat de acest subiect.

De la inceput, comentariile au avut o tenta extrema, deloc lucida. In primele zile de la declansarea scandalului am remarcat ca majoritatea userilor online isi puneau cenusa in cap, cu o atitudine de tipul „asa suntem noi romanii nenorociti, totul e din cauza tiganilor care ne fac de ras”. Acum constat ca s-a trecut la atac si ii nimicim pe italieni sub potopul injuraturilor.

Principala acuzatie adusa peninsularilor este ca sunt prea superficiali si nu ar trebui sa judece un popor dupa comportamentul unor indivizi. In acelasi timp, cand grupuri izolate de italieni comit abuzuri impotriva romanilor (ex: descreieratii care ataca romani pe strada, suporterii de fotbal care l-au huiduit pe Mutu etc.), aceeasi internauti tuna si fulgera impotriva „poporului italian fascist”. Dupa ce in urma cu cateva ore cerusera sa nu fie pusi in aceeasi categorie cu alde Mailat.

La aceasta atitudine contribuie si presa, care inflameaza inutil. De cate ori am citit articole cu titluri-bomba gen „italienii ne vor deportati”, a trebuit sa caut in continutul materialului si sa descopar ca nu este vorba de toti italienii ci doar de un partid extremist, cu nici 1% in sondaje.

Analizand nou formata opinie publica online de la noi, am identitificat urmatoarele trasaturi:
– fiecare utilizator este categoric in sustinerea punctului de vedere, nu exista decat alb sau negru, nicio nuanta de gri sau vreo cale de mijloc;
– oamenii sunt foarte atenti la evenimente si prompti in reactii;
– noutatile sunt „rontaite” imediat si disecate pe toate partile fara verificari suplimentare; spiritile se incing de la zvonuri si de multe ori nu se desumfla nici dupa infirmarea lor.

Ramane intrebarea daca aceste trasaturi sunt doar pentru mediul online sau si pentru dezbaterea publica generala. Si daca nu cumva si eu am comis o generalizare fortata vorbind in termeni largi despre toti utilizatorii…

Mici fitile electorale

De doua zile, adica de luni, in toate punctele aglomerate din Bucuresti – iesiri de la metrou, strazi principale etc. – se distribuie trecatorilor o editie gratuita din ziarul Curentul. Aparent este vorba despre o campanie de relansare, menita sa creasca notorietatea cotidianului, sa le dea ocazia cititorilor sa se convinga de calitatea lui bla-bla-bla. Cu toate acestea:

  • trei zile la rand s-a distribuit fix acelasi numar al ziarului, cu continut identic;
  • desi este vorba de un cotidian, a lipsit data de pe prima pagina, ramanand doar numarul. Editiile normale din Curentul au si data, insa aceasta nu;
  • ziarul distribuit gratuit este plin de atacuri politice la adresa liberalilor si a UDMR-ului. Prim-ministrul si mai multi ministri sunt luati in vizor in paginile Curentului;
  • in acelasi timp, la rubrica aparent permanenta „Sa ne cunoastem candidatii pentru parlamentul european”, sunt prezentati laudativ cei ai Partidului Democrat, cu titlul „Azi, candidatii PD”. Care azi, ca ziarul apare la fel mai multe zile la rand?!
  • trimiterile de pe prima pagina, cele pe care le vezi in mod firesc cand primesti ziarul in mana pe strada, sunt de genul „Emil Boc lupta impotriva coruptiei”, „Basescu cere parlamentarilor sa fie corecti” (citate aproximative din memorie).

Pledoarie blogurilor

Citeam intr-o carte a lui Ioan Chirila, ca prin anii 1950-60, ca sa te angajezi in media trebuia sa concurezi cu alte sute de candidati pe un post. Desi toata presa romana era controlata de comunisti si libertatea de expresie ingradita, la interviul pentru o pozitie de comentator sportiv la Radio Romania s-au prezentat peste 1000 de candidati. Dintre care a fost selectat doar unul si restul au plecat acasa! Si la ziare sau reviste, poveste maestrul Chirila, era aceeasi situatie: cand se anunta un post liber se inghesuiau foarte multi oameni. Fiind atat de putine media, un numar limitat de ziaristi profesa si multi oameni foarte talentati ramaneau pe dinafara, neavand nici o sansa de afirmare.

Incredibil cat de mult s-a schimbat situatia in zilele noastre, de multe ori fara ca noi sa realizam acest lucru! In afara ca sunt mult mai multe media, de toate felurile, acum au aparut si blogurile individuale. Cei valorosi, cu talent la scris sau poate la fotografie, care stiu sa povesteasca sau sa observe lucrurile, nu mai au probleme gen examen cu concurenta 1000 pe loc. Cu o conexiune la Internet s-a rezolvat problema, pentru ca in marea retea este loc pentru toti. Scrii si esti in contact direct cu cititorii: daca esti bun ai multi, daca nu, te asculta doar ratacitii. Practic nu exista nici o limita: poti sa inovezi, sa imbunatatesti ceva existent, chiar sa comentezi si meciuri live, daca te pricepi.

Traim vremuri favorabile, nu credeti?

Monitorizare media: prezenta agentiilor de comunicare in ziarele din Romania

Una dintre principalele sarcini ale agentiilor de relatii publice este sa asigure expunere media penru clienti. Dar cat de eficiente sunt agentiile cand trebuie sa faca acelasi lucru pentru ele insele? Cum este sa-i promiti unui viitor client acoperire mediatica atunci cand ziarele nu au scris nici un rand despre firma ta?
Pentru a vedea cat de eficiente sunt firmele din domeniul comunicarii in a-si promova imaginea in media, am monitorizat trei ziare foarte importante, Ziarul Financiar, Business Standard si Adevarul, timp de o saptamana, in perioada 3-9 septembrie.

Au primit referiri 42 de agentii din diverse zone de comunicare. In total au fost 60 de mentionari de firme in cele cinci zile ale studiului. De fapt acesta a fost si criteriul pentru realizarea monitorizarii: o referire la agentie insemna un punct. Nu am tinut cont de context sau de alte detalii de tip calitativ (asezare in pagina, lungime articol, ton etc.).

1. Topul agentiilor de comunicare dupa numarul de referiri:

Arbo Media – 4 Continuă lectura

Favorabilitate pentru Romania in absenta PR-ului

Un articol favorabil redactat de o sursa impartiala si credibila valoreaza mai mult decat 50 de reclame platite cu bani grei. Este vorba de suprematia relatiilor publice in fata advertisingului, cel putin in ceea ce priveste brandingul de tara. Sunteti de acord cu mine?
Ideea este ca guvernul Romaniei a investit de-a lungul timpului in reclame costisitoare, cu eficiente discutabila: s-a tot comentat aici, aici si aici, dar si de catre altii.
Recent, agentia de presa internationala Reuters a publicat un material foarte interesant despre industria IT din Romania, in care a vorbit in termeni laudativi despre aceasta si despre specialistii de la noi. Materialul a fost preluat de mai multe institutii media foarte importante, inclusiv de catre CNN.
Aparitia acestui articol nu este totusi meritul unui departament de PR. Continuă lectura