Străin in Sarajevo (Bosnia Herţegovina – partea 2)

Ce senzaţie paradoxală să te trezeşti singur într-un oraş în care ai ajuns pentru prima dată, dintr-o ţară străină, care nu se numeşte Românica. Să nu ştii pe nimeni acolo, să fi pregătit de toamnă şi tu să fi dat peste iarnă în toată regula şi să-ţi dai seama că în cazul unei probleme nu ai de fapt pe cine suna acolo. Bine, aveam la mine numărul de telefon de la Ambasada României la Sarajevo, dar la cum am aflat că răspund cei de la ambasade la solicitările românilor, opţiunea era pe ultimul loc. Singurele date de contact pe care le aveam erau de la organizatorii expoziţiei la care urma să particip, o adresă şi numele unei persoane pe care nu o mai văzusem niciodată.

Prima mea impresie la Sarajevo a fost că am ajuns în munţi. Lucru logic de altfel, pentru că dacă oraşul era la altitudinea Bărăganului, probabil că nu se organiza acolo Olimpiada de Iarnă din 1984. Am verificat ulterior la cel mai bun prieten al omului, Gugăl, şi am aflat că Sarajevo se situează la aceeaşi înălţime cu Braşovul, 5-600 de metri. Este foarte cool să ai capitala în munţi, dacă vrei să schiezi într-o zi, pleci mai devreme de la serviciu şi faci o tură pe pârtia olimpică. Situat într-o depresiune, înconjurat de munţi, Sarajevo te întâmpină cu un plăcut miros de lemn ars, ca iarna la noi în zonele cu case vechi, semn că oraşul este încălzit cu lemne, ca pe vremuri. Exact ca la munte la noi, totul aminteşte de iarnă: frig pătrunzător seara, ceaţă în fiecare dimineaţă şi zăpadă pe jos.

Vedere de la fereastra in Hotelul Holiday Inn in Sarajevo1
Vedere spre munţi, din zona semi-centrală a oraşului. Clădirile în Sarajevo sunt mai înalte, datorită riscului seismic scăzut (fotografie realizată din Hotelul Holiday Inn)
Strada in trepte in Sarajevo
Stradă în trepte, spre zona înaltă a oraşului.
Dupa-amiaza in Sarajevo1
Se construieşte şi în Sarajevo, dar mai puţin ca în Bucureşti.

Dar să revenim la momentul aterizării în Bosnia Herţegovina. Continuă lectura

Anunțuri

Am pus mana pe laptopul de 350 de dolari – ASUS EEE

Ieri am avut ocazia sa vad cu ochii mei si sa apas pe butoanele noii minuni tehnologice recent lansate, cel mai ieftin laptop din lume, EEE de la Asus. Si am si poze pentru a demonstra. 🙂 Dincolo de excelenta strategie de marketing care sta in spatele lui, noul produs de la ASUS m-a convins. Nu intru in detalii tehnice, dar la o prima utilizare am descoperit toate facilitatile care imi sunt necesare: browser de Internet pentru navigare online, email, messenger, agenda, procesor de texte, filme, muzica si wikipedia. De ce altceva pot eu sa am nevoie?

Si nu doar ca laptopul este foarte ieftin, dar imi plac si dimensiunile lui mici. Cantareste mai putin de un kilogram si are un ecran de 7 inci. Este ideal pentru deplasari si poti sa-l cari dupa tine peste tot. Din ce am inteles, in Taiwan, locul de unde vine compania care il produce, este o uriasa lista de asteptare pentru cei care vor sa-l achizitioneze. Deja a disparut de pe rafturi si cererea bate mult oferta. Si daca la inceput cei de la Microsoft – spre exemplu – au fost reticenti si nu au dorit sa se implice in nici un fel in proiect, acum nu mai stiu ce sa faca pentru a recupera timpul pierdut.

In Taiwan se vinde cu 350 de dolari, am inteles ca prin Europa ar veni la 300 de euro. Probabil in Romania va fi si mai scump. Daca se va intampla asa, isi va pierde din atractivitate, pentru ca la noi deja exista pe piata laptopuri noi de 14-15 milioane (430 de euro) si sisteme desktop de 8 miloane (230 de euro).

Proiectul a fost primit initial cu reticenta pentru ca parea ca se adreseaza doar celor saraci, care nu isi permit un calculator adevarat. S-a crezut ca va fi un produs low-price dar si low-quality si ca majoritatea utilizatorilor il vor respinge. Dar reactia pietei a intrecut si asteptarile ASUS. Laptopul imi pare cu adevarat foarte solid, usor de utilizat si functiile lui cred ca sunt insuficiente doar celor care vor sa bage pe el jocuri mai complexe. Bateria tine trei ore, deocamdata nu are Windows pe el ci doar Linux si functioneaza la o rezolutie de 800×480. Bineinteles ca ecranul este color.

Mai jos puteti vedea galeria de fotografii realizata ieri. Continuă lectura

Cum am devenit bosniac pentru sase zile (Bosnia Hertegovina – partea 1)

Am aflat aproape in ultima clipa de faptul ca trebuie sa plec in Bosnia-Hertegovina. Targul de calculatoare la care am fost trimis sa particip incepea marti si eu am fost anuntat ca voi merge abia joi dupa-masa, cu 5 zile inainte. Bineinteles ca nu puteam sa plec fix in ziua de inceput a targului, aveam nevoie de minim o zi inainte, ca sa pot sa pregatesc standul la expozitia INFO 2007. Pana la urma am gasit bilet de avion pe ruta Bucuresti – Sarajevo, dar la pret de bilet de America, 500 de euro dus-intors. Aveam de ales intre doua rute: una prin Budapesta si alta prin Viena. Poate sunteti curiosi de ce nu exista cursa directa pana in capitala Bosniei? Cu ocazia asta am aflat si eu raspunsul: Romania a avut astfel de curse cu toate capitalele din fosta Republica Iugoslavia, dar ca si celelalte firme le-a desfiintat in timpul razboiului. In timp ce restul operatorilor de transport aerian le-au reluat dupa razboi, Romania nu are in momentul acesta nicio cursa nici catre Belgrad, Ljubliana, Zagreb sau Sarajevo. Poate ca la noi nu se stie inca de terminarea razboiului… Aveam de ales daca sa fac escala in Viena sau la Budapesta. Am ales cea de-a doua varianta. Desi puteam sa stau cateva ore in capitala Austriei, m-am interesat si am aflat ca nu am timp sa vizitez nimic. Tramvaiul din aeroport si pana in centru face minim 50 de minute, asa ca pierdeam mai mult timp pe drum.

Acesta a fost primul meu drum in Bosnia. In afara de ce stie toata lumea: ca Sarajevo este capitala, ca Emir Kusturica si Goran Bregovic s-au nascut acolo, ca a gazduit Olimpiada de iarna din 1984 si ca a trecut printr-un razboi de cativa ani – altceva nu stiam. Continuă lectura

Top 4 dislikes in Mamaia

1. Transportul
a. Bucuresti – Constanta si retur


Ati inteles din filmul de mai sus ce nebunie este in autocarul de la Constanta la Bucuresti. Ca sa se intoarca acasa, oamenii merg patru ore in picioare. Despre tren am mai discutat ca face peste cinci ore, plus intarzieri. Si autostrada A2 se blocheaza la ore de varf, iar la intoarcerea la Bucuresti am vazut doua accidente in decurs de 20 de kilometri pe celalalt drum, Constanta – Slobozia – Bucuresti.

b. Transportul local Constanta – Mamaia si retur
In traficul local, autoturismele merg bara la bara (in special in weekend). Microbuzele de pe linia Constanta – Mamaia sunt arhipline. Pentru soferi nu exista niciodata „prea multi pasageri”, ei opresc si mai iau alti oameni indiferent de cat de plina este masina. Acum cativa ani pe acolo trecea un tramvai, in care incapeau foarte multi calatori, si tot se facea inghesuiala. Tramvaiul nu mai exista, l-au desfiintat de tot, in locul lui aparand microbuze total neincapatoare. Continuă lectura

Turcia de la A la Z

Atitudinea fata de turistii straini este ireprosabila in Turcia. Zicala „clientul nostru este stapanul nostru” li se potriveste perfect, cel putin in comparatie cu personalul din Romania. Este adevarat ca la un moment dat ii mai auzi discutand in turca intre ei si nu stii daca te injura printre dinti sau nu, dar o fac macar cu zambetul pe buze.
Brandingul este unul dintre punctele lor forte. Identitatea „Turkey welcomes you”, care a ajuns si prin revistele si panourile centrale din Romania, este prezenta peste tot si in Turcia. Promovarea ei este realizata profesionist, mult peste glumele nesarate gen RomaniaIT. Iar fiecare localitate mai importanta sau zona turistica desfasoara propriul program de branding. In Kusadasi gasesti materiale promotionale de toate tipurile ATL, BTL si ce mai vreti voi cu statiunea respectiva, in Bodrum la fel, ca si in orasele mai mari gen Edirne, Denizli, Istanbul sau Bursa. Patriotismul local este foarte bine dezvoltat, ceea ce incurajeaza competitia intre zone si progresul, pana la urma.
Cel mai important oras, Istanbul este cu adevarat superb si am avut o idee gresita despre el, subestimandu-l. La noi se zice de multe ori „ce murdarie ca in Istanbul” sau „ce trafic rau ca in Turcia”. Nimic mai neadevarat! In primul rand ca Istanbul este un oras cultural, cu monumente uluitoare, ca Palatul Topkapi, Moscheea Albastra sau Hagia Sophia. Pe strazi e foarte curat si sigur, centrul istoric arata superb, iar traficul este mai bun ca la noi pentru ca mijloacele de transport in comun sunt foarte dezvoltate.
Deranjant la turci Continuă lectura

La curtea ţarilor bulgari: Veliko Tarnovo

Este situat la 200 de kilometri de Bucuresti, adaposteste ruinele unei vechi cetati medievale si e plin de turisti romani. Nu e vorba despre vreun oras din Romania, ci despre Veliko Tarnovo, fosta capitala a Bulgariei acum multe sute de ani. Pentru cei care locuiesc in partea de sud a Romaniei, orasul reprezinta o destinatie perfecta pentru o excursie de o zi, in care pot fi vizitate pe parcurs si alte locuri foarte interesante (in special din punct de vedere religios). Continuă lectura