Străin in Sarajevo (Bosnia Herţegovina – partea 2)

Ce senzaţie paradoxală să te trezeşti singur într-un oraş în care ai ajuns pentru prima dată, dintr-o ţară străină, care nu se numeşte Românica. Să nu ştii pe nimeni acolo, să fi pregătit de toamnă şi tu să fi dat peste iarnă în toată regula şi să-ţi dai seama că în cazul unei probleme nu ai de fapt pe cine suna acolo. Bine, aveam la mine numărul de telefon de la Ambasada României la Sarajevo, dar la cum am aflat că răspund cei de la ambasade la solicitările românilor, opţiunea era pe ultimul loc. Singurele date de contact pe care le aveam erau de la organizatorii expoziţiei la care urma să particip, o adresă şi numele unei persoane pe care nu o mai văzusem niciodată.

Prima mea impresie la Sarajevo a fost că am ajuns în munţi. Lucru logic de altfel, pentru că dacă oraşul era la altitudinea Bărăganului, probabil că nu se organiza acolo Olimpiada de Iarnă din 1984. Am verificat ulterior la cel mai bun prieten al omului, Gugăl, şi am aflat că Sarajevo se situează la aceeaşi înălţime cu Braşovul, 5-600 de metri. Este foarte cool să ai capitala în munţi, dacă vrei să schiezi într-o zi, pleci mai devreme de la serviciu şi faci o tură pe pârtia olimpică. Situat într-o depresiune, înconjurat de munţi, Sarajevo te întâmpină cu un plăcut miros de lemn ars, ca iarna la noi în zonele cu case vechi, semn că oraşul este încălzit cu lemne, ca pe vremuri. Exact ca la munte la noi, totul aminteşte de iarnă: frig pătrunzător seara, ceaţă în fiecare dimineaţă şi zăpadă pe jos.

Vedere de la fereastra in Hotelul Holiday Inn in Sarajevo1
Vedere spre munţi, din zona semi-centrală a oraşului. Clădirile în Sarajevo sunt mai înalte, datorită riscului seismic scăzut (fotografie realizată din Hotelul Holiday Inn)
Strada in trepte in Sarajevo
Stradă în trepte, spre zona înaltă a oraşului.
Dupa-amiaza in Sarajevo1
Se construieşte şi în Sarajevo, dar mai puţin ca în Bucureşti.

Dar să revenim la momentul aterizării în Bosnia Herţegovina. Continuă lectura

Anunțuri

Am pus mana pe laptopul de 350 de dolari – ASUS EEE

Ieri am avut ocazia sa vad cu ochii mei si sa apas pe butoanele noii minuni tehnologice recent lansate, cel mai ieftin laptop din lume, EEE de la Asus. Si am si poze pentru a demonstra. 🙂 Dincolo de excelenta strategie de marketing care sta in spatele lui, noul produs de la ASUS m-a convins. Nu intru in detalii tehnice, dar la o prima utilizare am descoperit toate facilitatile care imi sunt necesare: browser de Internet pentru navigare online, email, messenger, agenda, procesor de texte, filme, muzica si wikipedia. De ce altceva pot eu sa am nevoie?

Si nu doar ca laptopul este foarte ieftin, dar imi plac si dimensiunile lui mici. Cantareste mai putin de un kilogram si are un ecran de 7 inci. Este ideal pentru deplasari si poti sa-l cari dupa tine peste tot. Din ce am inteles, in Taiwan, locul de unde vine compania care il produce, este o uriasa lista de asteptare pentru cei care vor sa-l achizitioneze. Deja a disparut de pe rafturi si cererea bate mult oferta. Si daca la inceput cei de la Microsoft – spre exemplu – au fost reticenti si nu au dorit sa se implice in nici un fel in proiect, acum nu mai stiu ce sa faca pentru a recupera timpul pierdut.

In Taiwan se vinde cu 350 de dolari, am inteles ca prin Europa ar veni la 300 de euro. Probabil in Romania va fi si mai scump. Daca se va intampla asa, isi va pierde din atractivitate, pentru ca la noi deja exista pe piata laptopuri noi de 14-15 milioane (430 de euro) si sisteme desktop de 8 miloane (230 de euro).

Proiectul a fost primit initial cu reticenta pentru ca parea ca se adreseaza doar celor saraci, care nu isi permit un calculator adevarat. S-a crezut ca va fi un produs low-price dar si low-quality si ca majoritatea utilizatorilor il vor respinge. Dar reactia pietei a intrecut si asteptarile ASUS. Laptopul imi pare cu adevarat foarte solid, usor de utilizat si functiile lui cred ca sunt insuficiente doar celor care vor sa bage pe el jocuri mai complexe. Bateria tine trei ore, deocamdata nu are Windows pe el ci doar Linux si functioneaza la o rezolutie de 800×480. Bineinteles ca ecranul este color.

Mai jos puteti vedea galeria de fotografii realizata ieri. Continuă lectura

Test de maturitate pentru comunitatea online: cazul scandalului din Italia

Au exagerat mult italienii reactionand atat de vehement si disproportionat la recentul „Caz Mailat” si la criza imigrantilor romani, dar nu stiu daca noi suntem cei in masura sa le atragem atentia, tinand cont de ce comentarii am putut citi pe forumurile si blogurile din Romania care s-au ocupat de acest subiect.

De la inceput, comentariile au avut o tenta extrema, deloc lucida. In primele zile de la declansarea scandalului am remarcat ca majoritatea userilor online isi puneau cenusa in cap, cu o atitudine de tipul „asa suntem noi romanii nenorociti, totul e din cauza tiganilor care ne fac de ras”. Acum constat ca s-a trecut la atac si ii nimicim pe italieni sub potopul injuraturilor.

Principala acuzatie adusa peninsularilor este ca sunt prea superficiali si nu ar trebui sa judece un popor dupa comportamentul unor indivizi. In acelasi timp, cand grupuri izolate de italieni comit abuzuri impotriva romanilor (ex: descreieratii care ataca romani pe strada, suporterii de fotbal care l-au huiduit pe Mutu etc.), aceeasi internauti tuna si fulgera impotriva „poporului italian fascist”. Dupa ce in urma cu cateva ore cerusera sa nu fie pusi in aceeasi categorie cu alde Mailat.

La aceasta atitudine contribuie si presa, care inflameaza inutil. De cate ori am citit articole cu titluri-bomba gen „italienii ne vor deportati”, a trebuit sa caut in continutul materialului si sa descopar ca nu este vorba de toti italienii ci doar de un partid extremist, cu nici 1% in sondaje.

Analizand nou formata opinie publica online de la noi, am identitificat urmatoarele trasaturi:
– fiecare utilizator este categoric in sustinerea punctului de vedere, nu exista decat alb sau negru, nicio nuanta de gri sau vreo cale de mijloc;
– oamenii sunt foarte atenti la evenimente si prompti in reactii;
– noutatile sunt „rontaite” imediat si disecate pe toate partile fara verificari suplimentare; spiritile se incing de la zvonuri si de multe ori nu se desumfla nici dupa infirmarea lor.

Ramane intrebarea daca aceste trasaturi sunt doar pentru mediul online sau si pentru dezbaterea publica generala. Si daca nu cumva si eu am comis o generalizare fortata vorbind in termeni largi despre toti utilizatorii…

Cum am devenit bosniac pentru sase zile (Bosnia Hertegovina – partea 1)

Am aflat aproape in ultima clipa de faptul ca trebuie sa plec in Bosnia-Hertegovina. Targul de calculatoare la care am fost trimis sa particip incepea marti si eu am fost anuntat ca voi merge abia joi dupa-masa, cu 5 zile inainte. Bineinteles ca nu puteam sa plec fix in ziua de inceput a targului, aveam nevoie de minim o zi inainte, ca sa pot sa pregatesc standul la expozitia INFO 2007. Pana la urma am gasit bilet de avion pe ruta Bucuresti – Sarajevo, dar la pret de bilet de America, 500 de euro dus-intors. Aveam de ales intre doua rute: una prin Budapesta si alta prin Viena. Poate sunteti curiosi de ce nu exista cursa directa pana in capitala Bosniei? Cu ocazia asta am aflat si eu raspunsul: Romania a avut astfel de curse cu toate capitalele din fosta Republica Iugoslavia, dar ca si celelalte firme le-a desfiintat in timpul razboiului. In timp ce restul operatorilor de transport aerian le-au reluat dupa razboi, Romania nu are in momentul acesta nicio cursa nici catre Belgrad, Ljubliana, Zagreb sau Sarajevo. Poate ca la noi nu se stie inca de terminarea razboiului… Aveam de ales daca sa fac escala in Viena sau la Budapesta. Am ales cea de-a doua varianta. Desi puteam sa stau cateva ore in capitala Austriei, m-am interesat si am aflat ca nu am timp sa vizitez nimic. Tramvaiul din aeroport si pana in centru face minim 50 de minute, asa ca pierdeam mai mult timp pe drum.

Acesta a fost primul meu drum in Bosnia. In afara de ce stie toata lumea: ca Sarajevo este capitala, ca Emir Kusturica si Goran Bregovic s-au nascut acolo, ca a gazduit Olimpiada de iarna din 1984 si ca a trecut printr-un razboi de cativa ani – altceva nu stiam. Continuă lectura

Unde am disparut de pe blog

Absenta mea de pe blog, de pe brandidentity, are la baza motive bine intemeiate. Am fost plecat in doua delegatii si blocat cu alte activitati. Nejustificat este faptul ca am disparut fara sa anunt, fara sa las un mesaj. Povestea si pozele din delegatii vor veni in scurt timp, aveti mai jos o imagine in premiera dintr-unul din orasele unde am mers, sunt curios daca se prinde cineva unde este realizata imaginea.

DSC02596

Pledoarie blogurilor

Citeam intr-o carte a lui Ioan Chirila, ca prin anii 1950-60, ca sa te angajezi in media trebuia sa concurezi cu alte sute de candidati pe un post. Desi toata presa romana era controlata de comunisti si libertatea de expresie ingradita, la interviul pentru o pozitie de comentator sportiv la Radio Romania s-au prezentat peste 1000 de candidati. Dintre care a fost selectat doar unul si restul au plecat acasa! Si la ziare sau reviste, poveste maestrul Chirila, era aceeasi situatie: cand se anunta un post liber se inghesuiau foarte multi oameni. Fiind atat de putine media, un numar limitat de ziaristi profesa si multi oameni foarte talentati ramaneau pe dinafara, neavand nici o sansa de afirmare.

Incredibil cat de mult s-a schimbat situatia in zilele noastre, de multe ori fara ca noi sa realizam acest lucru! In afara ca sunt mult mai multe media, de toate felurile, acum au aparut si blogurile individuale. Cei valorosi, cu talent la scris sau poate la fotografie, care stiu sa povesteasca sau sa observe lucrurile, nu mai au probleme gen examen cu concurenta 1000 pe loc. Cu o conexiune la Internet s-a rezolvat problema, pentru ca in marea retea este loc pentru toti. Scrii si esti in contact direct cu cititorii: daca esti bun ai multi, daca nu, te asculta doar ratacitii. Practic nu exista nici o limita: poti sa inovezi, sa imbunatatesti ceva existent, chiar sa comentezi si meciuri live, daca te pricepi.

Traim vremuri favorabile, nu credeti?

Monitorizare media: prezenta agentiilor de comunicare in ziarele din Romania

Una dintre principalele sarcini ale agentiilor de relatii publice este sa asigure expunere media penru clienti. Dar cat de eficiente sunt agentiile cand trebuie sa faca acelasi lucru pentru ele insele? Cum este sa-i promiti unui viitor client acoperire mediatica atunci cand ziarele nu au scris nici un rand despre firma ta?
Pentru a vedea cat de eficiente sunt firmele din domeniul comunicarii in a-si promova imaginea in media, am monitorizat trei ziare foarte importante, Ziarul Financiar, Business Standard si Adevarul, timp de o saptamana, in perioada 3-9 septembrie.

Au primit referiri 42 de agentii din diverse zone de comunicare. In total au fost 60 de mentionari de firme in cele cinci zile ale studiului. De fapt acesta a fost si criteriul pentru realizarea monitorizarii: o referire la agentie insemna un punct. Nu am tinut cont de context sau de alte detalii de tip calitativ (asezare in pagina, lungime articol, ton etc.).

1. Topul agentiilor de comunicare dupa numarul de referiri:

Arbo Media – 4 Continuă lectura