Galerie: Străin in Sarajevo (Bosnia Herţegovina – partea 2)

Ce senzaţie paradoxală să te trezeşti singur într-un oraş în care ai ajuns pentru prima dată, dintr-o ţară străină, care nu se numeşte Românica. Să nu ştii pe nimeni acolo, să fi pregătit de toamnă şi tu să fi dat peste iarnă în toată regula şi să-ţi dai seama că în cazul unei probleme nu ai de fapt pe cine suna acolo. Bine, aveam la mine numărul de telefon de la Ambasada României la Sarajevo, dar la cum am aflat că răspund cei de la ambasade la solicitările românilor, opţiunea era pe ultimul loc. Singurele date de contact pe care le aveam erau de la organizatorii expoziţiei la care urma să particip, o adresă şi numele unei persoane pe care nu o mai văzusem niciodată.

Prima mea impresie la Sarajevo a fost că am ajuns în munţi. Lucru logic de altfel, pentru că dacă oraşul era la altitudinea Bărăganului, probabil că nu se organiza acolo Olimpiada de Iarnă din 1984. Am verificat ulterior la cel mai bun prieten al omului, Gugăl, şi am aflat că Sarajevo se situează la aceeaşi înălţime cu Braşovul, 5-600 de metri. Este foarte cool să ai capitala în munţi, dacă vrei să schiezi într-o zi, pleci mai devreme de la serviciu şi faci o tură pe pârtia olimpică. Situat într-o depresiune, înconjurat de munţi, Sarajevo te întâmpină cu un plăcut miros de lemn ars, ca iarna la noi în zonele cu case vechi, semn că oraşul este încălzit cu lemne, ca pe vremuri. Exact ca la munte la noi, totul aminteşte de iarnă: frig pătrunzător seara, ceaţă în fiecare dimineaţă şi zăpadă pe jos.

Vedere de la fereastra in Hotelul Holiday Inn in Sarajevo1
Vedere spre munţi, din zona semi-centrală a oraşului. Clădirile în Sarajevo sunt mai înalte, datorită riscului seismic scăzut (fotografie realizată din Hotelul Holiday Inn)
Strada in trepte in Sarajevo
Stradă în trepte, spre zona înaltă a oraşului.
Dupa-amiaza in Sarajevo1
Se construieşte şi în Sarajevo, dar mai puţin ca în Bucureşti.

Dar să revenim la momentul aterizării în Bosnia Herţegovina. Willie, irlandezul vorbăreţ din episodul precedent, îmi spusese în avion ca nu trebuie să-mi fac griji cu taxiurile la aeroport, pentru că nu există „piraţi auto” în BiH. Venit din jungla din România, nu l-am crezut şi am încercat să fiu cât mai precaut. La ieşirea din aeroport m-a pescuit un individ care a pretins că are taxi oficial şi m-a întrebat unde merg. I-am spus numele hotelului, Holiday Inn, şi a zis că mă duce. Nu am acceptat până nu am discutat despre preţ – 10 euro, tarif standard şi nenegociabil, dar şi despre chitanţă, esenţială pentru mine ca să decontez cheltuielile. I-am explicat foarte clar că mai mult de 10 euro nu o să-i dau dacă începe să facă figuri. Bine, dacă scotea un pistol, probabil că aş fi acceptat să-i mai dau ceva. Când am intrat în maşină – surpriză! – în dreapta şoferului şi lângă mine pe bancheta din spate mai stăteau două persoane, cu aspect de oameni de afaceri, veniţi pentru întâlniri în Bosnia. Înainte să plece maşina am intrat în vorbă cu individul de lângă mine, ca să aflu ce se întâmplă. Am aflat că era italian şi mergea la acelaşi hotel. Deci de asta întrebase şoferul de taxi unde vreau să merg, pentru că organiza o mică excursie de grup. Decât să jecmănească o singură persoană de 30 de euro pentru 12-14 kilometri, mai bine lua frumos şi elegant de la mai mulţi câte 10 euro. Metoda presupune să ai „papagal” şi să ştii să abordezi şi să convingi oamenii. A fost haios italianul, care până să înţeleagă despre ce e vorba stătea pe mobil cu cineva din Italia, dând detalii despre faptul că este cu „doi stranierii” într-o maşină în Sarajevo. Am aflat mai târziu că lucra la Ministerul Comunicaţilor din Italia şi venise în BiH pentru un program de armonizare legislativă (twinning) cu guvernul local. Cu exact acelaşi motiv fusese şi în România, să ne înveţe cum e cu acquis-ul comunitar. Bună viaţa asta de expert guvernamental, te plimbi peste tot, îţi înveţi vecinii mai sălbatici din est cum e cu Uniunea Europeană şi eşti şi bine plătit. Într-un exces de patriotism şi eu i-am servit-o: la întrebarea cum e viaţa în România, i-am spus că foarte bună pentru că toţi hoţii şi infractorii în libertate au plecat în Italia. Moment în care i-a picat faţa.

Blocuri comuniste in Sarajevo
Blocuri de tip comunist, la intrarea în Sarajevo dinspre aeroport.
Vechi si nou in Sarajevo
Vechi şi nou în Sarajevo, sau amestecarea stilurilor şi epocilor arhitectonice.
Strada pietonala in Sarajevo
Stradă pietonală.

Primul bosniac pe care l-am întâlnit, taximetristul, mi-a lăsat o impresie deosebită. Şofer cu o experienţă de 25 de ani, vizitase Europa de mai multe ori, fusese în Timişoara şi Arad pe vremea lui Ceauşescu, vorbea fluent engleza. Mi-a lăsat şi numărul de telefon şi am să-l sun dacă voi avea nevoie data viitoare când mai merg în BiH. Cine îl vrea, poate să mi-l ceara! Taximetristul ştia că blocuri comuniste ca în Sarajevo găseşti peste tot în Europa de Est, le văzuse şi la noi. Dacă în perioada Ceauşescu fusese şocat de sărăcia din România faţă de fosta Republică Iugoslavia, acum recunoştea şi el că din cauza războiului bosniac le-am luat-o înainte. Dar cum treci de periferie, deja descoperi clădiri mult mai frumoase ca la noi. Stilul este foarte eclectic, simbolizat de amestecul de moschei şi biserici catolice şi ortodoxe. Am întrebat un localnic cum percep ei clădirile de acolo şi mi-a spus că reprezintă stil preluat din perioada austro-ungară. Cu toate acestea, arhitectura diferă mult de cea din Transilvania, fostă parte a imperiului austro-ungar. La Braşov, Sibiu sau Oradea nu am văzut clădiri ca în Sarajevo.

In Sarajevo dupa topirea zapezii
Pod peste râul Miljacka, în zona centrală a oraşului. Acest râu străbate Sarajevo de la un capăt la celălalt, aşa că este foarte greu să te rătăceşti. Hotelul meu, Holiday Inn, se află situat aproape de unul din maluri, la fel ca toate lucrurile importante din oraş.

Hotelul Holiday Inn nu poate fi decât foarte bun, dacă face parte din reţeaua internaţională de hoteluri cu acelaşi nume. Este plasat excelent, în drumul de la aeroport, la 10-15 minute de mers pe jos până în centrul oraşului (Bascarsija). Hotelul a fost construit pentru Jocurile Olimpice de Iarnă din 1984, lucru vizibil din cercurile olimpice sculptate pe clădire şi pictate şi pe farfuriile din restaurant. Serviciile se ridică la standardele internaţionale, eu având o singură problemă în cele şase zile petrecută acolo: nu au vrut să-mi dea paşaportul înapoi până nu le dau o copie după cartea de credit. Deşi nu era a mea ci a şefului, nu am fost de acord, aşa că mi-am luat paşaportul de la recepţie după ce au schimbat turele. Camera a costat 107 euro pe noapte, cu tot cu taxe şi cu mic dejun şi nu au existat costuri suplimentare sau alte probleme, ba chiar în ultima seară mi-au pasat pe sub uşă un formular de evaluare a serviciilor, scris în limba română. Am rămas impresionat, ţinând cont cât de puţini conaţionali de-ai noştri vizitează această ţară. Cu excepţia soldaţilor, bineînţeles, dar ei nu stau la hotel ci în cazărmile UE.

Hotel Holiday Inn din Sarajevo
Hotelul Holiday Inn din Sarajevo
Hotelul Holiday Inn, cu intrarea in camere pe interior si fara culoare
Holurile interioare ale hotelului Holiday Inn te fac să te simţi ca pe un vapor de croazieră

La nivelul alimentelor, viaţa pare ieftină în BiH. Pe stradă, la micile fast-food-uri, un hamburger costă inclusiv în centru doar 3 lei, un cheesburger 3,5 lei şi o şaorma 5-6 lei. Nu au la fel de multe restaurante ca în România, dar o pizza – spre exemplu – costă maxim 10 lei. Şi la restaurantul hotelului, unul foarte elegant, cea mai sofisticată  friptură nu „sare” mai mult de 25 de lei. Oricum, localnicii sunt înnebuniţi după două feluri de mâncare, numite de ei tradiţionale şi considerate de mine banale. În primul rând este Burek-ul, o plăcintă de tip merdenea pe care o găseşti la orice colţ de stradă dar şi în restaurante mai elegante. Poate conţine brânză, carne sau ciuperci şi se serveşte cu iaurt sau smântână. Locuitorii din Sarajevo sunt dependenţi de Burek, pe care îl consumă la orice oră, indiferent că e vorba de tineri sau bătrâni. O bucată mare de plăcintă bosniacă costă doar 3 lei şi te saturi instantaneu după ce mănânci doar una. Cealaltă mâncare tradiţională bosniacă, disponibilă la tot pasul, este „celebra cevapcici”, dovada vie că în spaţiul balcanic suntem toţi cam la fel şi că Istambul-ul ne-a influenţat mai mult decât vrem să admitem. De ce spun asta? Pentru că cevapcici este de fapt o lipie umplută cu mititei de care găseşti şi la noi la restaurant la Cocoşatu. În zona centrală din Sarajevo, un cevapcici, care conţine 7-8 mici, se vinde cu 6 lei româneşti. Şi pentru că tot am ajuns la bani, moneda locală se numeşte Marca Convertibilă (KM – Convertible Marc) şi are o valoare fixă faţă de euro: 1 euro =  1.95583 KM. Asta nu înseamnă că şi la cumpărarea de euro şi la cumpărarea de KM va fi acelaşi curs. Nu, pentru că băncile din Sarajevo percep un comision la tranzacţie. Coincidenţă sau nu, mie cel mai mare comision mi l-a perceput Banca Raiffeisen locală, motiv pentru care am schimbat o singură dată la el. Cursul fiind legat pentru totdeauna de euro, localnicii acceptă de multe ori plata în moneda europeană. Au făcut-o şi taximetriştii şi alţi comercianţi. Aşa că nu este nici o problemă că în aeroport nu există casă de schimb valutar, euro-ii merg foarte bine în Bosnia Herţegovina.

Restaurant doar pentru Burek in Sarajevo
Bosniacii sunt atât de înfometaţi după merdeneaua lor numită sofisticat Burek, că au deschis restaurante doar pentru acest produs, chiar în zona „de fiţe”, centrală
Fast food in Sarajevo
Toate fast-food-urile din oraş arată fix ca cel de mai sus
Celebra placinta Burek in Srajevo3
Burek, burek, burek
Celebra placinta Burek in Srajevo
Chiar şi pe cartea de bucate cu reţete tradiţionale bosniace tronează mândru Burek-ul

Willie irlandezul se plângea în avion, la sosire, de trafic. Comparativ cu Marea Britanie şi Irlanda – spunea el – aici e prăpăd: „dacă nu stai aproape de cel din faţă, rişti să se bage altcineva înainte”. Mă aşteptam să găsesc dezastru pe şosele, ca la noi sau chiar mai rău, dar de fapt, pe lângă Bucureşti, în BiH e foarte bine. Traficul se blochează de puţine ori într-o zi obişnuită. Păi dacă alde Willie şi alţi localnici se plâng de Sarajevo, ar trebui să vină în jungla de la noi. Inspirat de experţii japonezi, care au prezis încă din 1997 că în capitala României se va bloca definitiv traficul, i-am anunţat şi eu pe bosniaci, ca un mic Silviu Brucan, că vor avea mari probleme de transport în viitor. Oricum, faţă de Bucureşti sunt mult mai puţine jeep-uri şi maşini mari care să încurce traficul. Ca nişte oameni normali ce sunt, bosniacii preferă să meargă in oraşe cu maşini de oraş, nu cu monştrii de teren.

Traficul este acceptabil in Sarajevo chiar si dimineata
Chiar şi în timpul dimineţii, la ore de vârf, pe străzile din Sarajevo se circulă civilizat
In Sarajevo rar vezi jeep-uri sau masini de neam prost
Jeep-urile sau alte maşini de neam prost sunt specii rare în Bosnia Herţegovina
Va inchipuiti traficul in Bucuresti daca aveam strazi la fel de mici ca in Sarajevo
Închipuiţi-vă o stradă atât de îngustă în nebunia din Bucureşti, undeva prin centru…

Transportul public nu beneficiază de metrou, dar pare totuşi bine organizat şi pus la punct. Nu am văzut seara, la orele de vârf, mari aglomerări în staţii. Liniile mijloacelor de transport în comun sunt libere, şoferii nesimţiţi nu le blochează ca la noi. Tramvaiele sunt asemănătoare cu cele din .ro – destul de vechi şi uzate, dar funcţionale. Ca orice oraş de munte, Sarajevo luceşte de curăţenie. Nu te sufoci de praf, nu calci pe gunoaie la tot pasul şi poţi să respiri aer curat. Seara se face întuneric rapid şi iluminatul public suferă. Pe multe străzi, chiar şi centrale, se lasă bezna, dar se spune că Sarajevo este unul dintre cele mai sigure oraşe din Europa. Până acum câteva luni patrulau pe stradă soldaţi ai forţelor internaţionale de pace, care vegheau şi la respectarea liniştei publice. Eu oricum m-am plimbat liniştit seara, cu aparatul foto la vedere şi nu am avut nici cea mai mică emoţie. La ce mix etnic s-a format acolo de-a lungul timpului, se explică de ce a fost nevoie de intervenţia forţelor internaţionale. Musulmanii bosniaci, catolicii croaţi şi ortodoxii sârbi au convieţuit în pace în perioada comunistă, între 1945 şi 1990. Populaţia oraşului a atins la un moment dat peste 500.000 de locuitori, scăzând din păcate în 1996, după război, sub 300.000. Acum ar fi – se pare – aproximativ 400.000 de oameni, majoritari devenind bosniacii, adică musulmanii.

Transportul public in Sarajevo
Vă pare familiar acest tramvai?
Vedere de la fereastra in Hotelul Holiday Inn in Sarajevo2
Bulevard principal în Sarajevo (fotografie realizată din Hotelul Holiday Inn)
Reclama in Sarajevo la cei 2500 de soldati straini
În Sarajevo am văzut primul print publicitar la o forţă internaţională de pace
Vedere de la fereastra in Hotelul Holiday Inn in Sarajevo
Am înţeles, dar nu bag mână în foc, că strada aceasta se numeşte „aleea lunetiştilor”, pentru că armată sârbă stătea în munţi şi trăgea cu puşca cu lunetă în civilii bosniaci care se aventurau pe aici
Rafala de gloante pe o cladire din Sarajevo
Rafală de mitralieră pe o clădire din Sarajevo
Urme de gloante pe o cladire in Sarajevo
Alte urme de gloanţe, pe un bloc de locuinţe
Ruine in Sarajevo2
Urmele şi ororile războilui
Sarajeov3
Pe spaţiul verde din fotografia de mai sus a fost sediul armatei fostei Republici Iugoslavia, acuzată de crime de război împotriva locuitorilor din Sarajevo. Acum au curăţat complet terenul şi intenţionează să construiască o universitate.

Înainte de războiul bosniac din perioada 1992-1995, Sarajevo se poziţiona internaţional în primul rând ca un oraş cultural. Acum şi-a pierdut mult din aplomb, dar oamenii de acolo mi-au explicat că se încearcă recucerirea gloriei de altă-dată. Exact când am ajuns eu era în desfăşurare un festival de teatru alternativ (remember nemţoaica blondă din avion) şi urma să înceapă un altul de jazz. Localnicii pretind că în perioada comunistă, în Sarajevo se organiza cel mai mare festival de jazz din Europa. Şi cei de la Deep Purple erau aşteptaţi să concerteze, cu preţuri la bilete mai mici decât în România.

Reclama pentru festivalul de jazz din Sarajevo
Reclamă foarte ingenioasă la festivalul de jazz
Afis pentru concertul Deep Purple in Sarajevo
La Deep Purple, biletele costau, în bani româneşti, 50 de lei.
Cladire oficiala in Sarajevo
Clădirea guvernului bosniac

M-aş întoarce în Sarajevo măcar pentru dimineţile frumoase de toamnă spre iarnă, cu aer curat, ceaţă densă la primele ore, care se ridică treptat, lăsând să se vadă munţii din jur. Hai că am dat-o în Sadoveanu deja. Dar e o plăcere să te plimbi pe străzile de acolo, cu oameni mai liniştiţi ca la noi, pe care nu i-a cuprins încă agitaţia dementă. Au mai puţine „centre moderne de afaceri”, dar nici nu şi-au urâţit oraşul cu monştrii de sticlă şi oţel ca la Bucureşti.

Cine vrea să afle mai multe despre Sarajevo şi Bosnia Herţegovina sau are nevoie de anumite informaţii mă poate contacta la adresa allen2005 at gmail punct com, poate citi episodul precedent, poate vedea galeria de fotografii de pe Flickr sau aştepta episoadele următoare.

23 de gânduri despre „Galerie: Străin in Sarajevo (Bosnia Herţegovina – partea 2)

  1. Copolovici » CEL MAI FRUMOS CADOU

  2. Salut….merci pentru comentariul lasat pe http://www.cenusadi.wordpress.com. M-am gandit mult si am hotarat sa-ti raspund. Personal, cand fac analize ma conduc dupa mai multe surse autohtone, regionale si internationale pentru a anliza un anumit eveniment. Prin urmare, am posibilitatea sa fac careva concluzii. Nu este in mod obligatoriu necesara deplasarea la locul evenimentului pentru a intelege ce se intampla in realitate. Foarte multi nu au fost niciodata in Transnistria sau in Rusia, dar fac anumite comentarii pe marginea evenimentelor de acolo. Aceasta nu inseamna ca analiza lor nu este calitativa!!! De exemplu, Dvs. sunteti din Romania, chiar considerati ca le stiti pe toate cu adevarat…Este necesar sa urmaresti evenimentele, sa fii pe faza, sa intelegi esenta lor. Numai in acest caz este posibil sa faci anlize bune si utile. Inca o data mai repet, este necesar sa fii in cunostinta de cauza si analizezi lucrurile la rece, in mod obiectiv indiferent de faptul ai fost vreodata sau nu in aceeasi Bosnie si Hertegovina, Kosovo, Transnistrie sau Rusie….
    Succese…..
    Multumesc pentru opinie…

  3. Blogul asta a murit cumva ? L-am scos temporar din blogroll. Daca reapare in blogosfera il rog pe stapan sa-mi aminteasca pentru a-l putea readauga (refac de la 0 blogrollul acum)

  4. Am trecut prin Sarajevo in sept. 2007 si, personal, mi-a placut foarte mult.
    Nu inteleg de ce foarte multi se tem sa calatoreasca in fosta Iugoslavie. Va marturisesc ca am calatorit noaptea prin Serbia iar dimineata m-a prins la intrarea in Bosnia, pe care am traversat-o in drumul spre Dubrovnik/Croatia. Am vazut in Sarajevo un oras in plina reconstructie, am fost oripilat de imensul cimitir care troneaza la intrarea in oras….o mare alba de cruci….foarte sinistru..dar superb per ansamblu…
    Eu evit Bulgaria, unde japca e la drumul mare…din toate punctele de vedere….
    Revenind la Sarajevo, apreciez ca merita vazut…
    Este altceva…

  5. Am fost in aceasta tara 3 saptamani si e chiar fascinanta.Vechiul si noul se impletesc, ca si religiile existente:musulmana,catolica si ortodoxa. Ai o senzatie de tristete cand vezi ce poate sa faca religia si la cate orori se poate ajunge,Iugoslavia a fost o tara mare iar razboiul a ciuntit-o, pacat!
    Iar vis-a-vis de comentariul legat de cimitirele din Sarajevo, asa e,mai ales ca acum in capitala proportia dintre femei si barbati e de 3 femei la 1 barbat, si asa poti sa-ti dai seama cati au murit.
    Oricum, e foarte frumoasa tara si e pacat ca nu e vizitata de prea multi romani, mai ales ca e o tara f.sigura.

  6. Am trecut si eu prin BIH in vara 2008 in drumul de intoarcere din Croatia si am vizitat Mostar si de asemenea am petrecut o noapte in Sarajevo. Mi-a placut foarte mult atmosfera care se inconjura seara in Sarajevo cand era plin de tineri iesiti la o bere sau altceva insa se simtea ca oamenii isi traiesc viata dupa ce au trecut prin acea oroare de razboi (Asediul asupra Sarajevo a fost cel mai lung din secolul XX)
    Am avut ocazia sa traversez BIH la volanul masinii si pot sa spun ca este o tara foarte frumoasa cu un mare potential cultural si geoturistic de aceea ii prevad un viitor bun in turism.
    Chiar si fiul gazdei din Croatia ne spunea cu admiratie despre calitatea oamenilor si atmosfera din localurile din Sarajevo.

    Oricum aceasta mica repriza de 2 zile in fosta Yugoslavie mi-o doream de ani buni dat fiind ca am crescut in SV-ul Romaniei iar copilaria mi-a fost marcata de radiourile si televiziunile yugoslave de unde vedeam „occidentul”.

  7. N-as fi crezut niciodata ca o sa ajung sa-mi petrec 7 zile din viata in Sarajevo…. si unde mai pui ca s-a nimerit sa fac si Revelionul acolo. Imprejurarile in care am ajuns acolo nu cred ca sunt importante…insa ce am gasit acolo m-a minunat. Am calatorit cu masina pana acolo…13 ore de la Bucuresti.
    Deja dupa atata drum eram chiar f nerabdatoare sa vad Sarajevoul. si… in sfarsit a aparut…. eu l-as numi mai degraba ” ORASUL SUSPENDAT”. In orice parte a orasului te-ai afla ai intotdeauna o priveliste minunata, pentru ca de fapt acest oras este asezat in toate directiile pe versanti… mai ales noaptea e splendid.. ai impresia ca ai in fata un pom de craciun plin de luminite. Caracteristic orasului sunt stradutele…f inguste si obligatoriu cu sens unic…ceea ce este enervant acolo … este faptul ca desi trebuie sa ajungi intr-un loc f apropape cu masina…. ocolesti o distanta f mare din cauza sensurilor unice.
    Dupa ce vizitezi orasul… si mai vezi si urmele razboiului… cladiri ciuruite, bombardate…arse si ruinate… si dupa ce mai si discuti mult despre acest subiect al razboiului si al intamplarilor reale petrecute acolo si indurate de localnici… ti se face parul maciuca cand auzi cate o artificie sau cate o petarda aruncata de un trecator pe strada.. fiind si in preajma sarbatorilor…. sincera sa fiu uitam ca e sarbatoare si aveam tot timpul impresia ca se trage.
    Oamenii sunt f placuti … n-ai sa vezi oameni grasi… sunt f. bine imbracati… ospitalieri.. si ce m-a surprins.. e faptul ca peste tot se vorbeste limba engleza… deci sa nu va vace-ti griji din cauza ca nu cunoasteti limba… daca ajungeti pe acolo… chiar si la un mic butic te minunezi ca omul respectiv iti raspunde in engleza…. spre deosebire de Italia dau un exemplu… unde daca gasesti unul la 1000 de insi ca iti raspunde in engleza.. e bine.
    E foarte placut sa faci plimbari pe jos…. sa admiri arhitecturile cladirilor…pentru ca acolo sunt ffff multe case si nu blocuri… e o liniste placuta si n-ai zice ca te-ai afla in capitala unei tari… ci mai degraba intr-o statiune de munte. Exact in ziua de 31 decembrie 2008 m-am plimbat prin centrul vechi… pe „pietonala ” se numeste la ei.. un fel de Lipscani al nostru.. era plin de lume vesela… unde predominau magazinele cu argintarie. Ce sa spun ar fi multe de povestit… am mancat printre altele si mancarea lor traditionala vestitul cevapcici…delicios..cei mai buni mititei,inveliti intr-o lipie si un soi de sos de iaurt…preturile sunt mult mai ieftine ca la noi… cam la toate produsele.. si ce mi-a placut mie a fost faptul ca puteai plati si in banii lor KM un fel de marci.. si in Euro.. insa era o problema deja daca dadeai o hartie mai mare de 20 de euro..ti-o verifica si paraverifica… prin tot felul de aparate cu lasere. Ciudat era faptul ca nu primeau si eurocenti… iti dadeau rest la euro in banii lor.
    Cert e ca te obisnuiesti f repede cu stilul de viata de acolo.. si te descurci in orice imprejurare.. n-ai zice ca esti intr-o tara straina si nu una oarecare. Una peste alta a fost o vacanta minunata.. si trebuie neaparat sa vizitati statiunea montana JAHORINA… situata doar la 30 km de Sarajevo…pentru care ma credeti nu ma credeti nici nu mai am cuvinte s-o descriu … e ceva de vis. Daca aveti ocazia .. nu ezitati sa mergeti… va recomand cu incredere.

  8. Ma bucur ca lumea mai are timp si sa viziteze locuri mai putin cunoscute pentru romanii cei conservatori care nu vor putea in veci sa treaca peste mirajul occidentului (cei mai instariti) sau peste eternele grecia,turcia si mai nou bulgaria (ceilalti). Am fost in Bosnia acum o luna pentru ca mi-am dorit imens acest lucru, dar a fost chiar mai frumos si mai emotionant decat credeam. Recomand cu caldura, chiar cu insistenta tuturor sa mearga. E pacat, sunt 900 de km pana la Sarajevo, iar ce gasiti acolo e cu adevarat deosebit. Sunt multe aspecte care m-au fermecat realmente si pe care nu le-am mai vazut nicaieri in Europa:

    1) Copiii sunt cu adevarat inocenti, imi aduce aminte de copilaria mea de la sfarsitul anilor 80 in Romania.
    2) Oamenii chiar apreciaza pacea si linistea cu adevarat, nu numai la nivel declarativ.
    3) Viata este pretuita la adevarata valoare, nimeni nu uita ce a fost acolo.
    4) Sunt foarte putine hipermarketuri, inca nu au prins gustul societatii de consum.
    5) Din cat am mai umblat nu am mai vazut nicaieri intr-un areal de cateva sute de metri o biserica ortodoxa, una catolica, o moschee si o sinagoga.

    Ai simtamantul ca esti intr-o alta lume,mai buna,mai curata, mai frumoasa. Personal sper sa gasesc o munca de voluntar si sa ma mut macar pentru cateva luni acolo. Dintre orasele europene marturisesc ca nici Parisul, Praga, Viena sau Amsterdamul nu m-au „lovit” ca Sarajevo. Cand am intrat in oras am simtit ca am ajuns unde trebuie. Iar in ansamblu, peisaje ca in Bosnia nu am mai vazut nicaieri (in vreo 15 tari cate am mai avut norocul sa vizitez). Exact cum spunea si Alina, nu sunt cuvinte pentru a complimenta Bosnia asa cum se cuvine.
    Pot doar sa sper si sa incerc sa conving cati mai multi oameni iubitori de frumos, natura , istorie si civilizatie sa se lase purtati catre acest taram unic. Volim te Bosnia i Hercegovina.

  9. Locuiesc in „Bosnia si Hertegovina”, caci asa se numeste, ci nu Bosnia Hertegovina, si pot sa spun ca multe din subiectele tale despre aceasta tara au fost traduse gresit. Zona in care ai fost tu se numeste exclusiv BOSNIA. In partea aceea traiesc 90 % musulmani si tocmai de aceea BUREK-ul care contine CARNE de vita, este mancare traditionala. Caci cele care contin cartofi sau branza se numesc „PITA” si DA, stiu ca arata la fel. La fel si Cevapcici sunt mancaruri traditionale bosniece, si toate acestea provin de la turci, pentru ca tot ce este legat de BOSNIA este in majoritate turcesc. Hertegovina este o alta parte a tarii Bosnia si Hertegovina care este total diferita doar ca se mai gasesc pe ici pe colo cateva orase in care traiesc si musulmani. Si o alta idee: cea a traficului! Normal ca nu este aglomeratie in trafic. La naiba! doar Bucurestiul are ca locuitori aproape cat toata populatia Bosniei si Hertegovinei la un loc. Oare nu este logic? Exista Jeep’uri doar ca sunt mai putine nu din cauza faptului ca nu vor ei sa conduca in oras astfel de masini, ci din LIPSA BANILOR. Eu locuiesc in Mostar, oras din Hertegovina si aici exista x6, Touareg, x5, si asa mai departe… dar orasul este jumatate catolic si jumatate musulman. Partea catolicilor, reprezinta partea CROATILOR. Pentru ca toti cei care sunt catolici si locuiesc in BiH se autonumesc CROATI. Am locuit in Bugojno, Sarajevo si Mostar. Si am vizitat chiar foarte multe zile la rand orasele Zenica, Tuzla, Jajce, Konjic, Citluk, Siroki Brijeg, Livno, Donji Vakuf, Gornji Vakuf, Vitez, Travnik… etc… Situatia este diferita in fiecare oras in parte. Taximetristii intradevar au un tarif fix pe care ti’l spun de la bun inceput si nu trebuie sa te certi cu ei, dar ceea ce ai gasit tu cu „grupul de turisti” nu se intampla in fiecare zi. Este probabil ca acel sofer sa faca asta, dar din cate taxiuri am luat eu, niciunul nu m’a invitat alaturi de alt calator. Cam atat… cunosc absolut tot ce tine de aceasta tara… cu mai multe informatii… cameleon_msg@yahoo.com cu cea mai mare placere. Iubesc Mostar-ul si viata de aici. Oamenii din Hertegovina sunt speciali.

    O zi buna !

    • sunt în sarajevo si nu sunt fericita cu această excursie ….te înțeleg ca iubești aceasta tara… eu am sperat că o oi iubi… nu e cazul…știu că există o legenda cu o americanca care s a îndrăgostit de bosnia… dar pentru mine aceste zile au fost coșmar. ..
      bravo pentru cum arată centrul din Sarajevo!
      sa luam exemplu și să schimbam centrul din București!

  10. la cat a fost de bombardat,orasul chiar arata bine,excelenta descriere din partea ta si sincera.cea mai mare vina pt tragedia din perioada 1992-1996 o poarta alija izetbegovic si ambasadorul sua la belgrad warren zimmerman ei doi nu au vrut impartirea bosniei pe cale pasnica inca din anul 1992 !!!!!!

  11. Foarte frumoasa aceasta descriere! Eu am vizitat de curand Tirana (Albania). Au dus-o incredibil de greu. Dictatorul Hokha i-a terorizat pe albanezi pana in ’88, cum se proceda la noi prin ’50 (saltat nopatea, si disparut prin puscarii..). Balcanii de Vest sunt o lume aparte. Doua mari imperii (Austro-Ungar si Otoman) au amprentat aceste popoare. Mi s-a povestit ca recentul razboi de pe teritoriul fostei Iugoslavii are radacini istorice. Pe scurt, sarbii si croatii, (aflati sub austro-ungari), si sprijiniti de rusi , s-au impotrivit inaintarii populatiei musulmane spre nord (albanezii, aflati de secole sub dominatie otomana). Tito a amestecat insa populatiile. Am cunoscut un sarb care avea o bunica albaneza, iar mama provenea din Macedonia (Skopje). Iar la Tirana erau albanezi care aveau bunici aromani sau machedoni. E o lume aparte. Ce stiam de la stiri nu prea avea legatura cu impresiile pe care le-am dobandit stand 2 saptamani la Tirana. Feriti-va de clisee! oricum, e o experienta interesanta sa poti ajunge prin Balcani.

  12. Hello. As avea si eu o intrebare. Daca a fost cineva in Sarajevo in perioada sarbatorilor de iarna, in special de Revelion (am vazut ca Alina a fost dar postarea e de acum 3 ani), ati putea sa-mi spuneti cum e drumul pana acolo? se poate merge cu masina pe perioada iernii? M-ar interesa ruta Timisoara -Sarajevo. Eventual orice alte detalii despre aceasta tara sau despre drumuri sunt bine venite.
    Va multumesc anticipat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s