-
Terenul Heinz, Pittsburgh Steelers, 20 de ani, 457 de milioane de dolari.
-
Terenul CMGI, New England Patriots, 15 ani, 115 de milioane de dolari.
-
Terenul Invesco, Denver Broncos, 20 de ani, 120 de milioane de dolari.
-
Arenele Philips, Atlanta Hawks, 20 de ani, 200 de milioane de dolari.
-
Stadionul Reliant, Houston Texans, 30 de ani, 300 de milioane de dolari.
-
Terenul Safeco, Seattle Mariners, 20 de ani, 80 de milioane de dolari.
Sumele de mai sus reprezinta valoarea contractelor pentru a pune numele companiilor respective pe stadioanele unor echipe americane din diferite sporturi, si au fost preluate din cartea lui Al Ries si a Laurei Ries, Caderea advertisingului si ascensiunea PR-ului. Atentie, contractele nu implica si afisarea numelui pe tricouri, sau alte drepturi, doar schimbarea denumirii stadionului o perioada limitata.
Cu banii dati pe numele unui singur stadion in SUA se cumpara tot Campionatul Romaniei si Echipa Nationala, cu tot cu drepturile de imagine ale lui Mutu si Chivu.
Motivele pentru care firmele serioase sunt cu greu convinse sa isi asocieze imaginea cu industria fotbalului de la noi ies in evidenta in urma aplicarii unei analize SWOT pe intregul domeniul, nu doar pe un club sau altul. De fapt, cele mai importante sunt Punctele Slabe (Weaknesses), prezentate mai jos:
-
Lipsa unor personalitati pozitive veritabile. Din cauza unora ca Becali&Borcea&Copos care acapareaza toata atentia si polueaza atmosfera, jucatorii sau antrenorii nu mai au loc sa devina cunoscuti, intelesi si apreciati cu adevarat. Ca in orice domeniu, oamenii sunt de fapt cheia. Cand spui NBA, te gandesti la jucatori, cand spui Hochei american, te gandesti la Wayne Gretzky, cand spui “Liga lui Mitica”, Continue reading ‘Valoarea de marketing a fotbalului romanesc’