Este situat la 200 de kilometri de Bucuresti, adaposteste ruinele unei vechi cetati medievale si e plin de turisti romani. Nu e vorba despre vreun oras din Romania, ci despre Veliko Tarnovo, fosta capitala a Bulgariei acum multe sute de ani. Pentru cei care locuiesc in partea de sud a Romaniei, orasul reprezinta o destinatie perfecta pentru o excursie de o zi, in care pot fi vizitate pe parcurs si alte locuri foarte interesante (in special din punct de vedere religios).
Din Bucuresti am plecat cu masina sambata dimineata, la ora 06:20 (atunci am trecut pe langa semnul care marcheaza iesirea din oras), spre Giurgiu. Soseaua excelenta era destul de goala, asa ca am ajuns la granita in 50 de minute.
Trecerea frontierei in Bulgaria
Derutat de atatea zvonuri contradictorii, am vrut sa vad care e adevarata situatie la granita romano-bulgara: se poate trece fara pasaport, doar cu buletinul? Raspunsul este da, iar vamesii sunt foarte amabili si politicosi. In primul rand ca se face un singur control, de catre romani, dar pe partea bulgara. Verificarea si trecerea podului dureaza fix 20 de minute, ceea ce este mult mai bine fata de acum un an. Pentru un autoturism obisuit, se platesc urmatoarele taxe la iesire: taxa de pod (25 de lei) si taxa de drum in Bulgaria (minim o saptamana, 5 euro, adica 17,5 lei pentru un autoturism), deci in total fix 40 de lei la iesire. Alte taxe (ecologizare etc.) nu mai trebuie platite pana la intoarcerea in tara.
Ruse
In Ruse intri imediat ce ai trecut granita. Desi orasul nu este urat, si oricum mai mare decat Giurgiu, problema cea mare o reprezinta lipsa indicatoarelor cu caractere latine si a oricaror facilitati pentru orientarea turistilor. Am inteles ca un grup de romani a vizitat catedrala locala si a ramas placut impresionat, dar noi doar am trecut putin prin centru si apoi ne-am indreptat spre Basarabov.
Basarabov
Pana la Basarabov se ajunge foarte usor daca stii drumul sau greu daca esti pentru prima oara in zona respectiva. Pana la urma noi am rugat un taximetrist sa ne deschida drumul spre asezare. Din Ruse, de unde l-am abordat si pana la Basarabov sunt 23 de kilometri, parcursi in 25 de minute. Daca am fi stiut de la inceput ca din vama trebuia sa o luam catre aeroport pe drumul E85 si apoi sa urmarim indicatorul pe care scria in bulgareste, am fi ajuns singuri, asa a trebuit sa-i platim omului 5 dolari si 5 lei (cu care a zis ca o sa-si plateasca taxa de drum cand o sa vina in Romania). Ideea este ca bulgarii sunt foarte deschisi la orice fel de moneda nationala sau continentala: lei, dolari, euro, leva, nu refuza nimic.
Cand am ajuns noi la Pestera Sfantului Dimitrie, ale carui moaste se afla la Catedrala din Bucuresti, un preot bulgar ortodox tinea slujba religioasa chiar in biserica din pestera, in limba lui materna. Vizitarea complexului este gratuita, dar publicul are acces doar la aceasta biserica, la chilii si la un alt ansamblu de semi-pesteri. Un turist grabit le poate vizita pe toate in 30 de minute, dar noi am stat mai mult de o ora. Suvenirurile si obiectele religioase vandute acolo nu sunt foarte scumpe: o vedere 2 lei (1 leva), o colectie de poze cu icoane – cu explicatii in rusa si germana 4 lei (2 leva), icoanele de la 5 lei pana la peste 100 de lei etc. Desi preturile sunt exprimate doar in leva, cel care vinde, un domn simpatic la vreo 60 de ani, accepta si lei, daca turistul e dispus sa schimbe la un curs de 2 lei la o leva. Distinsul vanzator intelege putin si romana, chiar daca multi turisti tipa la el sperand ca astfel sa inteleaga si mai bine.
Ivanovo
De la Basarabov am plecat spre sud, spre Ivanovo. Am fi putut iesi la drumul principal, E85, dar am preferat sa ramanem pe cel national, de calitate multumitoare. Distanta intre cele doua puncte este de 15 kilometri, parcursi lejer in 25 de minute. La Basarabov punctul de atractie il constituie, bineinteles, Manastirea Sfantului Arhanghel Mihai, sapata in munte. A fost intemeiata la inceputul anilor 1200 (sec. XIII) de Patriarhul bulgar Ioachim. In timpul celui de-al doilea Imperiu Bulgar (da, chiar a existat asa ceva), tarii bulgari au transformat-o intr-un important centru spiritual si literar. Acum au ramas mici biserici, capele si chilii unde au trait calugari intre secolele al XIII-lea si al XVII-lea. Sunt pesteri sapate in munte, la 32 de metri inaltime fata de sol. Monumentul este unic, nu degeaba cei de la UNESCO l-au adaugat in patrimoniul universal.
Noi nu am stat decat o ora la Ivanovo, pentru ca biserica era inchisa. Se puteau vizita doar unele grote in care au trait calugarii. Impreuna cu noi, mai era un grup de romani veniti cu trei autocare de la Bucuresti. In afara de vizitarea bisericii din lemn, a grotelor si o scurta plimbare, altceva nu prea este de facut la Ivanovo. Nu sunt magazine, doar un localnic si-a intins repede o masa cu diferite suveniruri, de la flori la bate de baseball. Exact ce isi doresc sa cumpere cei ce viziteaza o manastire…
Veliko Tarnovo
Intr-o ora si jumatate am parcurs si cei 105 kilometri pana la Veliko Tarnovo. Ca sa ajungem acolo, am iesit in drumul principal, E85, si am ramas pe el pana la intrarea in oras. Soseaua este excelenta, cu doua benzi si destul de libera. Veliko Tarnovo este un oras superb, incarcat de istorie. A fost capitala celui de-al doilea imperiu bulgar. Acesta a durat peste doua sute de ani, din 1185 pana in 1396 si a avut capitala doar la Tarnovo. Cel de-al doilea imperiu bulgar (denumirea lui ma face sa ma gandesc ca a mai existat inca unul inainte) a cuprins in perioada de maxima expansiune zone din Ungaria, Serbia, Macedonia, Grecia si Albania si si-a exercitat influenta politica in Valahia si Moldova. Cel putin asta zic bulgarii. Centrul imperiului l-a constituit cetatea din Veliko Tarnovo, resedinta permanenta a tarilor. Evident ca punctul de atractie cel mai important este cetatea Tsarevets. Pentru vizitarea ei se plateste o taxa de 4 lei (2 leva) de persoana, care include si dreptul de a fotografia, de a filma si de a te plimba acolo toata ziua. Ruinele cetatii sunt foarte bine intretinute, iar unele parti au fost chiar reconstruite in spirit medieval. Fortareata se intinde pe o suprafata foarte mare, imposibil de vizitat in intregime intr-o zi. Dar punctele ei importante (Biserica, ruinele cele mai bine pastrate, si turnurile de aparare pot fi acoperite lejer in cateva ore).
In afara de cetate, este interesant de vizitat si Catedrala din oras, construita in secolul XIX si renovata in anul 1913. Desi afirmatia poate parea exagerat, orasul este o combinatie reusita intre Monte Carlo (cu case foarte elegante asezate in munte), satele din Alpi si spirit balcanic. Strazile sunt inguste, dar gratie regulilor stricte de circulatie, nu se blocheaza. De aceea locurile de parcare sunt clar stabilite si respectate de toata lumea. Altfel te trezesti imediat cu masina ridicata. Orasul e destul de mic, doar 80.000 de locuitori, dar deschis turistilor, avand un aer occidental, relaxat. Preturile sunt mai mult decat accesibile, o saorma – 4,5 lei (2,2 leva), un cheesburger – 3,5 lei (1,7 leva), o cola de 1,25 litri – 3 lei (1,5 leva), o bere la doi litri 4,6 lei (2,3 leva). Nu am dormit acolo, ca sa stiu preturile la cazare, dar nu cred ca sunt prea mari, tinand cont de cele de la restaurante. O problema ar fi gasirea unei case de schimb. Noi am cautat vreo 20 de minute una, pentru ca smecherii care schimba in fata cetatii ofera un curs foarte prost. La casa de schimb paritatea era 1,93 leva pentru un euro, in timp ce „maradonistii” ne ofereau 1,5 leva pentru un euro. Pe strada o sa intalniti multi romani veniti sa se plimbe si sa viziteze monumentele. Pentru ca in afara de cetate, mai exista si alte muzee, biserici si cladiri interesante de vizitat, la care noi nu am mai ajuns.
Spre Romania
Acasa ne-am intors tot pe drumul european E85. In total, de la Veliko Tarnovo la Bucuresti sunt 190 de kilometri. Cu tot cu formalitati vamale, i-am parcurs in fix trei ore. La Ruse am mai achitat 6 euro pentru trecerea podului inapoi in Romania si am primit si chitanta. Bineinteles ca la intrarea in tara am prezentat doar buletinul si vamesul ne-a urat drum bun. Pe seara, la orele 20 eram deja acasa, dupa o zi petrecuta in Bulgaria.
Blogosfera arde si Mr. Brand Identity scrie despre Bulgaria si orasele lui peste prajit. Vreau sa vad jurnalism cetatenesc la tine!
tu si cu bulgarii tai sunteti in eroare
acela nu a fost imperiu bulgar, ci “vlaho-bulgar”, adica romanii erau vioara intai
un citat stiintific: “Ioniţă Caloian a preluat conducerea statului şi a desăvârşit construcţia ţaratului vlaho-bulgar. El a extins graniţele de la Dunăre până la Mariţa, de la Marea Neagră până la Vardar. A obţinut de la papă recunoaşterea sa ca rege al bulgarilor şi al românilor (titlul de împărat nu i-a fost recunoscut).”
acest ionita caloian era roman
bulgarii sunt de doi bani
Foarte tare! Dupa atatea evenimente care s-au precipitat in ultima saptamana, iata o gura de aer. Un post fara nici o legatura cu evenimentele actuale. Un post care te duce cu gandul la visare, la vacanta, la relaxare. Habar nu aveam de lucrurile spuse de tine: o distanta asa de mica pentru o zi de week-end petrecuta in afara capitalei si iata chiar in afara tarii. O schimbare completa a peisajului si totul intr-o singura zi. Foarte utile si detaliile legate de bani, km, si formalitati, completate de poze
Intr-adevar fain. Daca vamesii bulgari nu ar fi atat de ”ehem”, poate as trece mai des granita.
Multumesc pentru aprecieri. In polemica romano-bulgara nu ma bag inca, pentru ca nu am informatii.
@krossfire: eu nu am vazut la fata, nici la intrare nici la iesire, un vames bulgar.
Eu intrasem in Bulgaria acum 2 ani si m-au cam enervat respectivii, insa sunt subiectiv bazand totul pe o experienta personala.
Am fost in Veliko Tarnovo in w/e-ul asta, e superb orasul intr-adevar.
Am dormit la “particular”, o vaduva care ne-a inchiriat apartamentul ( plin cu paturi pliante) la pretul de 10 leva/om/noapte ( sau 6 EUR ). Cred ca facea asta in mod curent, pentru ca am ajuns acolo dusi de un flacau, probabil intermediarul.
Este intr-unul din cele patru blocuri de zece etaje de pe o colina, strada Kozlodui ( era in reparatie canalizarea acum).
Sambata de la pranz si pana la miezul noptii am batut tot orasul cu piciorul. Am apreciat in mod deosebit catedrala si zona istorica, cu stradutele ciudate din alte timpuri.Si, normal, “tavernele” din zona, pline de pitoresc ,de bere si de mancare la preturi rezonabile
Intoarcerea a fost o experienta in sine, am traversat un oras aproape mort, in majoritatea blocurilor nu se vedeau lumini si era o liniste ciudata. Rar treceau masini prin zona.
A doua zi , normal, am vizitat cetatea tzarilor, si ne-am amuzat de istoria povestita la intrare de niste papusi vorbitoare. Apropo de istorie, se vindeau niste tricouri cu Velika Bulgaria ( Marea Bulgarie ), unde era dubla fata de cea de astazi…asta e ca si cum noi romanii ne-am lauda cu dimensiunile Daciei din timpul lui Decebal, ignorand ca suntem romani din cauza romanilor lui Traian…nu avea nimic in comun tzaratul ala de acum o mie de ani cu bulgarii de astazi, au mai fost inca cinci sute de ani de migratori si cateva sute de ani de pashalak turcesc de atunci pana la Bulgaria actuala…este un exercitiu agresiv de branding de tzara, eventual
De mentionat si cele doua manastiri de pe drumul de intoarcere ( stanga si dreapta ).
In total, o experienta placuta .
Foarte utile detaliile date de tine. Un post 100% util. Sper sa ajung curand pe acolo. Multumesc de informatii.
@Stefan – un comentariu la fel de util, fara polemici.
Foarte consistent si foarte util.
Cautand informatii despre Veliko Tarnovo, citind si asta ne-am hotarat sa plecam. Zis si facut: de dimineata am plecat, am dat o raita din mersul masinii prin Ruse, am incercat sa ajungem la Basarabov, dar ne-am trezit la Ivanovo si am vizitat doar asta. Veliko Tarnovo este superb si recomand tuturor (mai ales terasele de pe faleza).
Bravo !
Am fost si eu in Russe si in imprejurimi.Bulgarii sunt f. prietenosi in ciuda comentariilor aparute in presa romana.
Nu ar trebui sa mai dam informatii pt ca o sa inceapa sa apara pe acolo o gramada de romanasi cu obrazul gros (gen Mihaela Perianu si Diana Graepel , care au scris aici).Sa-i lasam pe acestia sa se inghesuie pe Valea Prahovei in tarcul cu prosti.
va rog sa stergeti urgent comentariul aflat pe site-ul Dumneavoastra sub numele meu, comentariu pe care nu l-am facut niciodata.
- Am fost, am vizitat, folositoare detaliile gasite aici, pentru care vreau sa multumesc, totul a fost mai mult decat ne-am astepatat, a fost o zi de vacanta autentica, incredibil ce lucruri deosebite pot fi vizitate la o aruncatura de bat de Bucuresti.
Taxa de pod si “rovinieta” de o saptamana (mai mici nu au bulgarii) in jur de 70 Roni, Drumuri acceptabile, neaglomerate (au parcul auto in urma cu 15 ani fata de noi, servicii turistice cu 10 ani inaintea noastra)
da ma cheama velike dar nu tarnovo
da asa e
a fost imperiul romano -bulgar
probabil si numele meu se trage de aici dar pe bulgari nu prea ii simpatizez macar am nume slav
asta i viata