La cutie

Probabil v-ati dat seama din absenta mea indelungata cu nu mai am timp sa scriu pe blog. Imi pare rau, pentru ca am legat multe discutii interesante cu oamenii de aici. Nu am mai scris nimic pentru ca nu stiam ce sa fac: sa continui sa scriu pe blog, sa il sterg de tot, sa il mut etc. Pana la urma am ales varianta urmatoare: blogul a intrat in conservare si anunt acum oficial acest lucru. Las materialele scrise deje online din doua motive: poate doreste cineva sa le citeasca sau poate voi reveni candva. De la ultimul post si pana acum mi-am schimbat locul de munca si imi este foarte greu sa mai gasesc timpul necesar sa scriu.
Pana la o posibila reintoarcere, toate cele bune.
A

Străin in Sarajevo (Bosnia Herţegovina – partea 2)

Ce senzaţie paradoxală să te trezeşti singur într-un oraş în care ai ajuns pentru prima dată, dintr-o ţară străină, care nu se numeşte Românica. Să nu ştii pe nimeni acolo, să fi pregătit de toamnă şi tu să fi dat peste iarnă în toată regula şi să-ţi dai seama că în cazul unei probleme nu ai de fapt pe cine suna acolo. Bine, aveam la mine numărul de telefon de la Ambasada României la Sarajevo, dar la cum am aflat că răspund cei de la ambasade la solicitările românilor, opţiunea era pe ultimul loc. Singurele date de contact pe care le aveam erau de la organizatorii expoziţiei la care urma să particip, o adresă şi numele unei persoane pe care nu o mai văzusem niciodată.

Prima mea impresie la Sarajevo a fost că am ajuns în munţi. Lucru logic de altfel, pentru că dacă oraşul era la altitudinea Bărăganului, probabil că nu se organiza acolo Olimpiada de Iarnă din 1984. Am verificat ulterior la cel mai bun prieten al omului, Gugăl, şi am aflat că Sarajevo se situează la aceeaşi înălţime cu Braşovul, 5-600 de metri. Este foarte cool să ai capitala în munţi, dacă vrei să schiezi într-o zi, pleci mai devreme de la serviciu şi faci o tură pe pârtia olimpică. Situat într-o depresiune, înconjurat de munţi, Sarajevo te întâmpină cu un plăcut miros de lemn ars, ca iarna la noi în zonele cu case vechi, semn că oraşul este încălzit cu lemne, ca pe vremuri. Exact ca la munte la noi, totul aminteşte de iarnă: frig pătrunzător seara, ceaţă în fiecare dimineaţă şi zăpadă pe jos.

Vedere spre munţi, din zona semi-centrală a oraşului. Clădirile în Sarajevo sunt mai înalte, datorită riscului seismic scăzut (fotografie realizată din Hotelul Holiday Inn)

Stradă în trepte, spre zona înaltă a oraşului.

Se construieşte şi în Sarajevo, dar mai puţin ca în Bucureşti.

Dar să revenim la momentul aterizării în Bosnia Herţegovina.

Am pus mana pe laptopul de 350 de dolari – ASUS EEE

Ieri am avut ocazia sa vad cu ochii mei si sa apas pe butoanele noii minuni tehnologice recent lansate, cel mai ieftin laptop din lume, EEE de la Asus. Si am si poze pentru a demonstra. 🙂 Dincolo de excelenta strategie de marketing care sta in spatele lui, noul produs de la ASUS m-a convins. Nu intru in detalii tehnice, dar la o prima utilizare am descoperit toate facilitatile care imi sunt necesare: browser de Internet pentru navigare online, email, messenger, agenda, procesor de texte, filme, muzica si wikipedia. De ce altceva pot eu sa am nevoie?

Si nu doar ca laptopul este foarte ieftin, dar imi plac si dimensiunile lui mici. Cantareste mai putin de un kilogram si are un ecran de 7 inci. Este ideal pentru deplasari si poti sa-l cari dupa tine peste tot. Din ce am inteles, in Taiwan, locul de unde vine compania care il produce, este o uriasa lista de asteptare pentru cei care vor sa-l achizitioneze. Deja a disparut de pe rafturi si cererea bate mult oferta. Si daca la inceput cei de la Microsoft – spre exemplu – au fost reticenti si nu au dorit sa se implice in nici un fel in proiect, acum nu mai stiu ce sa faca pentru a recupera timpul pierdut.

In Taiwan se vinde cu 350 de dolari, am inteles ca prin Europa ar veni la 300 de euro. Probabil in Romania va fi si mai scump. Daca se va intampla asa, isi va pierde din atractivitate, pentru ca la noi deja exista pe piata laptopuri noi de 14-15 milioane (430 de euro) si sisteme desktop de 8 miloane (230 de euro).

Proiectul a fost primit initial cu reticenta pentru ca parea ca se adreseaza doar celor saraci, care nu isi permit un calculator adevarat. S-a crezut ca va fi un produs low-price dar si low-quality si ca majoritatea utilizatorilor il vor respinge. Dar reactia pietei a intrecut si asteptarile ASUS. Laptopul imi pare cu adevarat foarte solid, usor de utilizat si functiile lui cred ca sunt insuficiente doar celor care vor sa bage pe el jocuri mai complexe. Bateria tine trei ore, deocamdata nu are Windows pe el ci doar Linux si functioneaza la o rezolutie de 800×480. Bineinteles ca ecranul este color.

Mai jos puteti vedea galeria de fotografii realizata ieri.

Frumosii nebuni ai comunicarii

„O idee buna valoreaza milioane”, aceasta afirmatie este complet adevarata in relatii publice si comunicare. Si in alte activitati este partial corecta, dar in relatii publice au acces la idei geniale si cei din afara domeniului, si nespecialistii si oamenii fara pregatire temeinica de specialitate, daca au o gandire creativa si IQ ridicat. Contrat a ceea ce va spun unii, nu trebuie sa fi citit sute de carti ca sa vii cu o idee extraordinara, cum este cea din exemplul de mai jos. In IT ori in astronomie trebuie intr-adevar sa ai un background solid ca sa ajungi in faza ideilor inovatoare. In comunicare, practica a dovedit contrariul. Si dupa cum veti vedea, prin idei revolutionare s-au economist o gramada de bani.

Cazul de azi vine din industria jocurilor pe calculator. Din cauza pirateriei uriase de la noi, nu am putut remarca in Romania vreo campanie de marketing in acest domeniu. Producatorii pur si simplu nu au de ce sa se agite sa-si promoveze jocurile la noi, intrucat banii din incasari nu ajung la ei. Dar in strainatate, industria jocurilor pe calculator este foarte dezvoltata si producatorii poarta batalii de comunicare serioase.

Publicul tinta al jocurilor pe calculator sunt copiii si adolescentii. Aceste categorii de varsta sunt mai flexibile, mai deschise la marketing inovator si chiar accepta incalcari ale legii din partea comunicatorilor. Aici s-au pozitionat cei de la compania americana Acclaim Entertainment. Producatorul de jocuri a mers dupa principiul „nu exista publicitate negativa, ci doar publicitate” si l-a respectat chiar fortand legea la maxim.

Una din metodele lor favorite de a atrage atentia media era sa ofere anumite sume de bani oamenilor obisnuiti pentru a face lucruri nebunesti. La promovarea jocului „Turok: Evolution”, au promis cate 500 de lire sterline primilor cinci indivizi care isi schimbau numele la primarie in Turok. Nu mai putin de 3000 de oameni au incercat sa puna mana pe bani si si-au modificat numele, dand prilejul media sa intoarca pe toate fetele subiectul. Mai socanta a fost campania de promovare pentru jocul „Shadow Man 2”.

Umbra lui Basescu in adPrinturi electorale haioase de la PD

Dupa cum stiti, presedintele Basescu nu are voie – prin natura functiei – sa se implice in vreun fel in campania electorala pentru alegerile europarlamentare. Creativii din spatele PD au venit cu o idee originala pentru a arata ca Basescu este alaturi de partid, respectand in acelasi timp si legea care ii interzice sa o faca. Am auzit voci care spun ca printul de mai jos ne ia pe toti peste picior si ne jigneste inteligenta, pentru ca este prea evident la cine face referire. Dar eu cred ca inclusiv cei ce se arata ofensati recunosc ca ideea este foarte originala, cum ne-a obisnuit Basescu la toate alegerile la care a participat.

Afisul ii permite lui Basescu

Suporterii online si-au cumparat propria echipa de fotbal

Un club de fotbal din Anglia a fost preluat de utilizatorii unui website britanic tematic (comunitate online), MyFootballClub. Miscarea a creat BUZZ si a adus expunere media impresionanta atat pentru echipa cat si pentru acel site de Internet. Au mentionat preluarea The Economist, CNN, The Times, BBC sau ESPN. Afacerea ar putea da nastere unui nou model de business pentru cluburile de fotbal, intrucat deja a generat incasari de un milion de euro pentru echipa. Fiecare din cei 20.000 de noi proprietari ai clubului Ebbsfleet United, membrii ai comunitatii MyFootballClub, au platit cate 50 de euro (35 de lire sterline). Banii vor fi folositi in perioada de transferuri din ianuarie, pentru a aduce noi fotbalisti cu care sa se incerce promovarea din liga a V-a.

Test de maturitate pentru comunitatea online: cazul scandalului din Italia

Au exagerat mult italienii reactionand atat de vehement si disproportionat la recentul „Caz Mailat” si la criza imigrantilor romani, dar nu stiu daca noi suntem cei in masura sa le atragem atentia, tinand cont de ce comentarii am putut citi pe forumurile si blogurile din Romania care s-au ocupat de acest subiect.

De la inceput, comentariile au avut o tenta extrema, deloc lucida. In primele zile de la declansarea scandalului am remarcat ca majoritatea userilor online isi puneau cenusa in cap, cu o atitudine de tipul „asa suntem noi romanii nenorociti, totul e din cauza tiganilor care ne fac de ras”. Acum constat ca s-a trecut la atac si ii nimicim pe italieni sub potopul injuraturilor.

Principala acuzatie adusa peninsularilor este ca sunt prea superficiali si nu ar trebui sa judece un popor dupa comportamentul unor indivizi. In acelasi timp, cand grupuri izolate de italieni comit abuzuri impotriva romanilor (ex: descreieratii care ataca romani pe strada, suporterii de fotbal care l-au huiduit pe Mutu etc.), aceeasi internauti tuna si fulgera impotriva „poporului italian fascist”. Dupa ce in urma cu cateva ore cerusera sa nu fie pusi in aceeasi categorie cu alde Mailat.

La aceasta atitudine contribuie si presa, care inflameaza inutil. De cate ori am citit articole cu titluri-bomba gen „italienii ne vor deportati”, a trebuit sa caut in continutul materialului si sa descopar ca nu este vorba de toti italienii ci doar de un partid extremist, cu nici 1% in sondaje.

Analizand nou formata opinie publica online de la noi, am identitificat urmatoarele trasaturi:
– fiecare utilizator este categoric in sustinerea punctului de vedere, nu exista decat alb sau negru, nicio nuanta de gri sau vreo cale de mijloc;
– oamenii sunt foarte atenti la evenimente si prompti in reactii;
– noutatile sunt „rontaite” imediat si disecate pe toate partile fara verificari suplimentare; spiritile se incing de la zvonuri si de multe ori nu se desumfla nici dupa infirmarea lor.

Ramane intrebarea daca aceste trasaturi sunt doar pentru mediul online sau si pentru dezbaterea publica generala. Si daca nu cumva si eu am comis o generalizare fortata vorbind in termeni largi despre toti utilizatorii…

Cum am devenit bosniac pentru sase zile (Bosnia Hertegovina – partea 1)

Am aflat aproape in ultima clipa de faptul ca trebuie sa plec in Bosnia-Hertegovina. Targul de calculatoare la care am fost trimis sa particip incepea marti si eu am fost anuntat ca voi merge abia joi dupa-masa, cu 5 zile inainte. Bineinteles ca nu puteam sa plec fix in ziua de inceput a targului, aveam nevoie de minim o zi inainte, ca sa pot sa pregatesc standul la expozitia INFO 2007. Pana la urma am gasit bilet de avion pe ruta Bucuresti – Sarajevo, dar la pret de bilet de America, 500 de euro dus-intors. Aveam de ales intre doua rute: una prin Budapesta si alta prin Viena. Poate sunteti curiosi de ce nu exista cursa directa pana in capitala Bosniei? Cu ocazia asta am aflat si eu raspunsul: Romania a avut astfel de curse cu toate capitalele din fosta Republica Iugoslavia, dar ca si celelalte firme le-a desfiintat in timpul razboiului. In timp ce restul operatorilor de transport aerian le-au reluat dupa razboi, Romania nu are in momentul acesta nicio cursa nici catre Belgrad, Ljubliana, Zagreb sau Sarajevo. Poate ca la noi nu se stie inca de terminarea razboiului… Aveam de ales daca sa fac escala in Viena sau la Budapesta. Am ales cea de-a doua varianta. Desi puteam sa stau cateva ore in capitala Austriei, m-am interesat si am aflat ca nu am timp sa vizitez nimic. Tramvaiul din aeroport si pana in centru face minim 50 de minute, asa ca pierdeam mai mult timp pe drum.

Acesta a fost primul meu drum in Bosnia. In afara de ce stie toata lumea: ca Sarajevo este capitala, ca Emir Kusturica si Goran Bregovic s-au nascut acolo, ca a gazduit Olimpiada de iarna din 1984 si ca a trecut printr-un razboi de cativa ani – altceva nu stiam.

Mici fitile electorale

De doua zile, adica de luni, in toate punctele aglomerate din Bucuresti – iesiri de la metrou, strazi principale etc. – se distribuie trecatorilor o editie gratuita din ziarul Curentul. Aparent este vorba despre o campanie de relansare, menita sa creasca notorietatea cotidianului, sa le dea ocazia cititorilor sa se convinga de calitatea lui bla-bla-bla. Cu toate acestea:

• trei zile la rand s-a distribuit fix acelasi numar al ziarului, cu continut identic;
• desi este vorba de un cotidian, a lipsit data de pe prima pagina, ramanand doar numarul. Editiile normale din Curentul au si data, insa aceasta nu;
• ziarul distribuit gratuit este plin de atacuri politice la adresa liberalilor si a UDMR-ului. Prim-ministrul si mai multi ministri sunt luati in vizor in paginile Curentului;
• in acelasi timp, la rubrica aparent permanenta „Sa ne cunoastem candidatii pentru parlamentul european”, sunt prezentati laudativ cei ai Partidului Democrat, cu titlul „Azi, candidatii PD”. Care azi, ca ziarul apare la fel mai multe zile la rand?!
• trimiterile de pe prima pagina, cele pe care le vezi in mod firesc cand primesti ziarul in mana pe strada, sunt de genul „Emil Boc lupta impotriva coruptiei”, „Basescu cere parlamentarilor sa fie corecti” (citate aproximative din memorie).

Antireclama mascata

In Gandul de azi a aparut un articol foarte interesant despre reclamele inselatoare folosite de companiile de pensii private pentru a-si atrage clientii. Concret, se oferea cazul firmei Aviva, care pretinde ca detine o experienta de 300 de ani si de fapt a fost infiintata abia de cateva zeci de ani si cazul Generali, al carei fond de administrare este cel mai riscant, dar care afirma ca ofera o siguranta deosebita.

Si mai interesant este faptul ca in mijlocul paginii online unde a aparut articolul azi troneaza o reclama la ING. In materialul de presa nu se spune nimic despre ING, nici de rau si nici de bine, dar reclama ramane. Chiar daca cele afirmate in articol sunt adevarate, se pastreaza semnul de intrebare despre corectitudinea lui si despre interesele care stau la baza publicarii lui. De ce spune acele lucruri tocmai despre Aviva si Generali si de ce are reclama de la ING? Nu le iau apararea celor de la Aviva, le-am criticat vehement reclamele pe blog, dar totusi nu mi se par cei mai necinstiti dintre asiguratori. Probabil a fost o scapare, dar una care da loc la interpretari.